Pe măsură ce Republica Moldova își manifestă interesul său pentru aderarea la Uniunea Europeană (UE), trebuie de înțeles de ce unele țări au procese interne de a părăsi acest bloc. În acest sens, experiența Marii Britanii este cel mai bun exemplu. Brexit-ul sau părăsirea blocului comunitar a fost un proces politic asumat majoritatea societatea civilă și economică a Marii Britanii. Lecțiile acestui “divorț” civilizat trebuie analizate și cunoscute pentru a evita eventualele riscuri și constrângeri pe viitor.
În pofida faptului că aspirațiile și direcțiile acestor procese sunt diametral opuse și anume: Marea Britanie să părăsească UE, iar Republica Moldova să intre în UE, preocupările de bază țin de aceleași subiecte aferente suveranității, identității naționale și perspectivei economic a țării.
Începând cu anul 2016 eurosceptici din Marea Britanie au început promovarea principiilor de bază aferente independenței și suveranității statale și s-au angajat în promovarea ideii de „preluare a controlului de stat” asupra cadrului legal, frontierelor de stat și politicilor monetare, promovând activ reformarea politicilor migraționale, monetare, comerciale și economice ale țării, precum și liberalizarea reglementărilor financiare în Londra – centru financiar de talie mondială.
După aproape patru ani de la Brexit merită să examinăm dacă libertățile obținute de Marea Britanie sunt utile și merită a fi știute oamenii și businessul din Republica Moldova și considerate de negociatorii care promovează activ procesul de integrare europeană.
Potrivit The Benefits of Brexit, la ieșirea din UE, Regatul Unit imediat a economisit aproximativ 10 mlrd Euro, care constituiau contribuție bugetară în fondurile europene. Aceste economii au permis guvernului britanic să reorienteze resursele pentru acoperirea cheltuielilor bugetare proprii în baza priorităților interne. Astfel, Serviciul Național de Sănătate (NHS) a înregistrat o creștere a finanțării de 57 mlrd lire sterline pentru anul fiscal 2024-2025. Asemenea redirecționare substanțială a resurselor naționale era practic imposibilă de realizat în cadrul UE.
Susținătorii pro-UE din Moldova indică adesea beneficii economice drept factor principal la aderare. Fiind o țară cu infrastructură subdezvoltată și sistem de sănătate publică în formare, la etapa inițială sigur că Moldova ar putea beneficia de acces la resurse financiare din Cadrul Financiar Multianual al UE. Totuși principiile generale de formare bugetară a UE este bazată pe contribuția obligatorie a fiecărei țări, fără excepții, nimic nu este gratuit. Participarea în UE înseamnă cedarea suveranității în multiple domenii: economice, financiare, sociale etc. Aceste reguli și reglementări pot fi o povară esențială și neacceptate de Republica Moldova, dar vor deveni obligatorii spre implementare necondiționată. Este acesta un risc care trebuie discutat în societatea civilă și asumat conștient?
Un argument cheie promovat în timpul Brexit-ului a fost revenirea la noțiunea de „Marea Britanie Globală”, folosind și dezvoltând legăturile sale istorice cu Comunitatea și influența în spațiul Anglo-saxon pentru a promova propriile sale acorduri comerciale, inclusiv cele cu caracter preferențial. În calitate de stat membru al UE, acordurile comerciale preferențiale și de liber schimb sunt de competența exclusivă a Comisiei Europene. Țările membre UE nu participă direct la negocierea lor, dar în continuare sunt obligate să le respecte necondiționat. Prevederile acestor acorduri prevalează asupra legislațiilor naționale și nu întotdeauna, corespund așteptărilor membrilor săi.
Astfel, după Brexit Marea Britanie a reușit să negocieze cu succes acorduri comerciale cu Australia și Noua Zeelandă. De asemenea, va deveni primul membru neoriginal și primul stat european care se va alătura Acordului Cuprinzător și Progresiv al Parteneriatului Trans-Pacific (Comprehensive and Progressive Agreement for Trans-Pacific Partnership – CPTPP), de rând cu așa țări ca Canada, Japonia și Vietnam. În realitățile și oportunitățile noi create, acordurile comerciale bilaterale au devenit mai personalizate care corespund nevoilor economice specifice ale Marii Britanii, decât cele promovate și negociate de CE la nivelul UE. În plus, eforturile comerciale globale ale Regatului Unit deja aduc rezultate. Până în prezent au fost semnate acorduri comerciale preferențiale cu peste 70 țări.
Analizând fluxurile comerciale după Brexit, constatăm că acestea au fost afectate considerabil. Conform statisticilor oficiale, în anul 2021 exporturile Marii Britanii către UE au scăzut cu peste 14%, iar importurile cu 7%. Impactul major a fost din cauza schimbării regimului de trecere a frontierelor de stat pentru mărfuri, reintroducerea controalelor, divergențelor de reglementare în materie sanitară, fitosanitară și veterinară și necesitatea unor perioade de tranziție.
Cu toate acestea, experiența Marii Britanii arată că din punct de vedere la politicilor comerciale externe beneficiile economice și financiare pe termen lung au depășit costurile.
Pe de altă parte, Republica Moldova este încorsetată cu relații istorice și acorduri comerciale, inclusiv de comerț liber, cu țările din CSI, ceea ce anterior nu a prezentat interes pentru CE. Aderarea la UE presupune denunțarea tuturor acestor acorduri comerciale și efectuarea comerțului cu achitarea tuturor taxelor vamale și respectarea cerințelor sanitare individuale. Datorită sancțiunilor economice și financiare internaționale aplicate în prezent, volumul schimburilor comerciale ale Republicii Moldova și țările CSI, în anul 2023 exporturile către aceste piețe au însumat cca 22% din total, fiind la cel mai jos nivel istoric. Cu toate acestea, pentru Republica Moldova piața CSI este complimentară pieței UE fiind atractivă pentru exportul diferitor grupe de mărfuri și are un potențial cumulativ de export de peste 50% din volumele de produse moldovenești.
În viziunea multor experți și specialiști în domeniul comerțului exterior și politicilor comerciale, aceste riscuri și costuri trebuie estimate și discutate activ în procesul de negociere al aderării la UE, dar și cu mediul de afacere din țară.
Una dintre cele mai controversate probleme rezolvate prin Brexit a fost controlul statului asupra imigrației. Aflarea în UE implică în mod iminent respectarea pe deplin a liberei circulații a oamenilor. De aceea, majoritatea populației Marii Britanii a considerat că această problemă a dus la un aflux necontrolat de emigranți, inclusiv din Europa Centrală și de Est.
După Brexit, Regatul Unit a introdus un sistem de imigrare bazat pe evaluarea individuală a performanțelor, asigurându-se că țara atrage muncitori calificați, limitând în același timp fluxul de forță de muncă necalificată. În timp ce mulți din Marea Britanie și-au exprimat îngrijorarea cu privire la nivelurile ridicate de migrație post-Brexit, numărul acestora este stabilit exclusiv deja de politica internă a țării.
Aceste riscuri viitoare trebuie considerate și de Republica Moldova, care va trebui să liberalizeze accesul la piața forței de muncă pentru cetățenii străini, să asigure deschiderea frontierelor, libera circulație a acestora nu doar în calitate de turiști, dar și la lansarea de afaceri și prestarea serviciilor de companiile străine, ceea ce i-ar putea crea dificultăți la implementarea politicilor migraționale și reglementarea fluxurilor forței de muncă, în special în partea ce ține de ritmul accelerat al exodului de oameni din țară spre piețe și națiuni mai bogate.
În timp ce Marea Britanie a fost un magnet pentru emigranții aflați în căutarea unor locuri de muncă, Moldova s-ar putea confrunta cu probleme de ordin opus. Libera circulație a forței de muncă și aderarea la UE va acționa ca un catalizator pentru un exodul forței de muncă calificate din țară și în special al tineretului. Aceste fenomene și tendințe deja sunt înregistrate.
În acest sens, cel mai elocvent exemplu este Romania care în primii 10 ani de la aderarea la UE peste 3,4 mln oameni sau cca 20% de populație aptă de muncă a părăsit țara.
Un alt domeniu aici ar fi suveranitatea și independența financiară, care au devenit avantaje vizibile dobîndite de Marea Britanie după Brexit. Capacitatea de a-și controla propriile politici monetare și fiscale a permis Regatului Unit să-și ajusteze imediat cotele TVA, să-și revadă sistemul fiscal, inclusiv reformarea sistemului de impozitare sectorială, cum ar fi taxele pe alcool.
Toate particularitățile politicilor vamale și fiscale aplicate în Republica Moldova, care de fapt reprezintă niște compromisuri ale dialogului dintre mediul de afacere, investitori și business cu autoritățile statului va fi anulat, fiind aplicată pe deplin legislația fiscală și vamală comunitară. În anul 2024 se observă impactul negativ pe termen scurt al armonizării parțiale a legislației vamale naționale la cerințele aquis comunitare. Pot fi situații când politicile fiscale sau vamale să fie sufocante și în detrimentul unor sectoare. Chiar dacă Republica Moldova va putea beneficia de acces la surse financiare comunitare, volumul acestora va fi cunoscut doar începând cu anul 2028 la formarea noului cadru bugetar multianual al UE. Toate aceste constrângeri sunt importante pentru businessul autohton care, pe de o parte, întâmpină probleme la accesare de resurse financiare pe piața internă și externă, iar, pe de altă parte, este în imposibilitatea de a concura pe piața UE și piețele terțe cu produsele europene care sunt subvenționate.
În final, din punct de vedere politic, Brexit-ul a permis Regatului Unit să recâștige controlul asupra propriului cadru legal și guvernanță. Marea Britanie nu mai trebuie să accepte necondiționat actele legislative și țintele stabilite în cadrul UE. Ca stat suveran și independent, cu o istorie și trecut bogat, Regatul Unit a demonstrat că poate legifera și guverna mai eficient, în special în așa sectoare sensibile precum finanțele, agricultura, mediul ambiant și sănătatea publică – domeniul prioritar și esențial în criza pandemică și achiziționarea și administrarea vaccinurilor împotriva COVID. Experiența Regatului Unit arată că independența și suveranitatea unei țări, controlul național asupra guvernării poate oferi stabilitate și flexibilitate pe termen lung. Toate aceste aspecte, trebuie să fie considerate la formularea mandatului politic pentru negocierea aderării la UE.
Este indiscutabil că ieșirea Marii Britanii din UE a creat și dificultăți. Există provocări politice și economice în actul de guvernare și formulare a politicilor economice. Pe de altă parte, Brexitul a stimulat și impulsionat procesele separatiste din cadrul Regatului, în special din partea Scoției.
Republica Moldova, de asemenea, are propriile probleme majore în reintegrarea țării și gestionarea afacerilor aferente minorităților naționale, prezentând potențiale provocări interne la adresa suveranității. Nesoluționarea acestor probleme interne nu pot accelera procesul de integrare europeană, indiferent de declarațiile politicienilor naționali sau internaționali. Aderarea la UE fără regiunea transnistreana sau alte regiuni afectează și mai mult suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova. Țările UE se vor abține de a dezvolta excepții la cadrul său legislativ pentru Republica Moldova sau pentru Ucraina. Experiența Ciprului nu va mai fi aplicabilă și acceptabilă de țările membre UE. Presiunea majoră va fi pe țările aflate în proces de aderare.
Pentru Republica Moldova, experiența Marii Britanii trebuie să fie o lecție care ar permite evitarea unor probleme sistemice pe viitor.
Oferta politică și promisiunile aferente aderării la UE de regulă se reduc la acces la finanțe pentru stat și mediul de afacere, acces la o piață enormă de consum, alinierea politicilor sectoriale la cea europeană etc. sunt însoțite de un șir de angajamente, compromisuri și cedări substanțiale. Toate aceste aspecte, trebuie să fie considerate la formularea mandatului politic pentru negocierea aderării la UE.
Totuși, întrebarea cheie care rămâne ce este mai bine viteză sau calitate în negocierile de aderare?
Lasă un răspuns