Numărul companiilor active într-o țară joacă un rol esențial pentru asigurarea unei dezvoltări dinamice a economiei, deoarece acestia contribuie direct la crearea valorii adăugate și a produsul intern brut (PIB) prin producția de bunuri și servicii. Totodata, ele asigură o bază impozabilă stabilă prin achitarea taxelor și impozitelor bugetul de stat și bugetele locale, generând venituri fiscale esențiale pentru finanțarea cheltuielilor publice esențiale și imbunătățirea infrastructurii.
Companiile active oferă locuri de muncă pentru populația activă și aptă de muncă, reducând astfel rata șomajului și crescând veniturile gospodăriilor. La fel, un număr mare de companii active stimulează inovația și competitivitatea, ceea ce poate duce la diversitatea de produse și servicii și la imbunătățirea calității acestora.
O economie vibrantă cu multe companii active poate atrage investiții străine directe, aducând capital, tehnologie, performanță și inovație în țară. Și nu în ultimul rând, companiile active implicate în comerțul internațional aduc know-how și pot contribui la creșterea calitativă și cantitativă a exporturilor și îmbunătățirea balanței comerciale a țării.
Conform datelor Biroului Național de Statistică, în perioada anilor 2019-2023 numătrul companiilor active a crescut de la 36.299 la 46.653 unități respectiv sau + 28,5%.
Grafic 1: Dinamica numărului global de companii, inclusiv numărului de angajați, a cifrei de afacere si valorii produselor / serviciilor 2019 – 2023
Important este de examinat nu doar numărul de companii, dar calitatea și eficiența acestora ține de numărul salariaților, a cifrei de afaceri și a valorii producției / serviciilor. Astfel, în anii 2019-2023 s-au înregistrat următarele tendințe:
- Populația ocupată in economie in anii 2019-2023 a inregistrat o creștere continuă de la 834 mii persoane la 887 mii persoane, cu o descreștere bruscă a acestor in anul 2024 până la numărul 854 mii persoane (- 33 mii persoane);
- cifra de afaceri a crescut cu 61%, de la 344,8 mlrd lei la 555,1 mlrd lei;
- valoarea producției / serviciilor a crescut cu 58%, de la 178,6 mlrd lei la 282 mlrd lei.
Astfel, companiile autohtone arată o stagnare a cifrei de afacere. Chiar dacă in anii 2019-2024 cifra de afacere s-a majorat cu peste 60%, totuși in termeni reali cu o inflație cumulativă similară înregistram probleme macroeconomice sistemice.
După repartizarea teritorială, în perioada indicată numărul salariaților in mun. Chișinău a înregistrat o creștere neesențială de doar 0,5%, de la 238.654 la 239.941 persoane in anul 2024. În anul 2020, odată cu pandemia COVID-19, s-a înregistrat o scădere a numărului angajaților cu peste 4%. În mun. Bălți se atestă o scădere a numărului angajaților cu cca 8%, de la 31.424 la 29.000 persoane. Situație similară se atestă în toată partea de nord a țării, unde s-a atestat scăderea numărului persoane angajate în companii cu cca 4%. În partea de centru a Moldovei în perioada de referință acești indicatori au crescut cu cca 6%, iar în partea de sud cu cca 9%. Cel mai probabil acest lucru se explică prin faptul că partea de nord a țării a fost expusă mai mult la migrația populației apte de muncă, precum și la lipsa investițiilor din partea antreprenorilor din această regiune.
Pe domenii de activitate, majoritatea companiilor sunt implicate in activități de comerț cu ridicata și amănuntul. In anul 2023 ponderea acestora constituia cca 40% din numărul total de companii active. În perioada 2019-2023 numărul acestora a crescut cu 19%, de la 15.599 la 18.579 unități comerciale. Urmează companiile din industria prelucrătoare, cu o cotă de 9,3% din numărul total și cu o dinamică pozitivă de 18,5% pe parcursul anilor 2019-2023.
Grafic 2: Dinamica numărului de companii pe domenii de activitate in anii 2019-2023
Alte activități practicate de companiile active autohtone sunt: transport și depozitare, activități profesionale, științifice și tehnice etc. Cele mai puține companii sunt implicate in activități si sectoare critice precum sunt cele din industria extractivă, producerea și furnizarea de energie electrica și termică, gaze naturale și apa caldă.
Descreșterea treptată a numărului companiilor din industria prelucrătoare, precum și numărul lor relativ mic, arată că sectoarele reale ale economiei naționale sunt in criză, ceea ce afectează securitatea economică a statului și subminează stabilitatea si durabilitatea creșterii economice. Mai mult ca atât, situația creată orientează companiile la export de materii prime neprelucrate, ceea ce subminează baza de producere a industriei alimentare tradiționale și pierderea lanțului valoric. O pondere mică a companiilor prelucrătoare poate limita capacitatea economiei de a produce bunuri cu valoare adăugată ridicată. În ultimii ani se atestă ingustarea sortimentului de produse exportate, instabilitatea livrărilor și dependența tot mai mare de piețele cu preferințe comerciale, ceea ce arată vulnerabilitatea produselor autohtone pe piețe competitive.
În aceste circumstanțe, este explicabilă inrăutățirea deficitului balanței comerciale și creșterii continue a importurilor in țară. In pofida faptului că exporturile in anul 2024 au scăzut cu pese 12%, iar in decembrie cu cca 20% față de noiembrie 2024, importurile inregistrează creșteri constante anuale de 4,5%, inclusiv din țările UE. Acest fenomen duce la dependența exagerată de importuri, in special a produselor de larg consum sau finite destinate comerțului. Astfel, fără o industrie prelucrătoare diversificată și dezvoltată, expunerea față de produsele de import crește exponențial, ceea ce duce la un dezechilibru comercial și vulnerabilitate în fața fluctuațiilor prețurilor internaționale. Lipsa unor instrumente stimulatorii și de orientate a businessului, stimulează comerțul, iar investițiile in sectoare productive ale economiei naționale fiind mai puțin atractive, ceea ce nu este corect și formează un dezechilibru și o problemă sistemică.
Datele de mai sus indică și o lipsă a diversificării economice. Industria prelucrătoare slab dezvoltată duce la o economie inchisă și orientată doar la câteva produse, ceea ce o expune enorm la șocurile economice și fluctuațiile de pe piețele externe și creează o dependență și concentrație periculoasă. Or, crizele energetice din anii 2021-2024 și situația aferentă războiului din Ucraina, au avut un efect inflaționist devastator asupra dezvoltării sectorului real al Moldovei. Acest fapt a dus la scăderea competitivității, care va avea încă repercursiuni pe termen scurt și mediu. Chiar și acum vedem că Moldova fără un sector prelucrător robust, întâmpină dificultăți în a concura pe piețele internaționale, atât în ceea ce privește prețurile, cât și calitatea produselor, ceea ce a dus la scăderea continuă a exporturilor din ultimii ani.
În acest context este necesar de menționat că producția agricolă globală a scăzut în anul 2024 cu cca 15% față de anul 2023, iar ce industrială are un trend negativ începând cu anul 2022 (în 2022 minus 5%, în 2023 minus 3,5% și în 2024 minus 1,1%).
Situația creată are un alt efect negativ și anume pierderea locurilor de muncă. Or, industria prelucrătoare este un generator important de locuri de muncă bine plătite care creează valoare adăugată intr-o manieră accelerată. O pondere mică a companiilor în acest sector poate duce la creșterea șomajului, în special în rândul muncitorilor calificați și semi-calificați. Pe de altă parte, lipsa locurilor de muncă și a investițiilor in economia reală stimulează migrația forței de muncă, fapt cu care s-a confruntat din plin Moldova în ultimii 4 ani. În această ordine de idei, datele BNS pentru tr. IV al anului 2024 arată că numărul total al populației active constituie cca 816,7 mii persoane sau in descreștere cu 7% față de anul 2023. Pe de altă parte, existenta a peste 860 mii de pensionari arată un dezechilibru demografic, care face presiune pe mediul de afacere și bugetul de stat orientat pe promovarea politicilor sociale și sănătate.
În concluzie putem spune că dinamica businessului activ din ultimii ani, precum și structura activităților în sectorul real indică spre lipsă de viziune și politici sectoriale pentru asigurarea creșterii economice durabile și rezilienței la șocurile externe. Acest lucru determină imaginea palidă a țării pe plan extern, atractivitatea scăzută investițională dar și un grad redus de absorbție a inovațiilor și tehnologiilor moderne in economia națională, Drept consecință, creșterea PIB-ului robustă sau chiar negativă. Or, aceste efecte negative pot fi contracarate prin politici economice care să sprijine și să stimuleze dezvoltarea sectorului prelucrătoare, orientate la export și inovații, programe de subtituire a importurilor, implementarea know-how-urilor si celor mai bune practici internaționale, debirocratizarea proceselor decizionale etc.
Lasă un răspuns