Proiectul Strategiei energetice a Republicii Moldova până în anul 2050 este un document strategic și, fără îndoială, necesar. Elaborat într-un context marcat de turbulențe geopolitice, de criza energetică regională și de negocierile de aderare la Uniunea Europeană, strategia își propune să schițeze o viziune de transformare a celui mai vital sector, dar cronic vulnerabil, al economiei naționale.
Acest proiect de document reprezintă un pas important în planificarea strategică a sectorului energetic al țării, necesar în contextul schimbărilor majore intervenite în acest domeniu la nivel național, precum și situația regională și globală. Mai mult ca atât, schimbarea obiectivelor strategice, contextului regional, dar și a cadrului de resurse a creat premise pentru modificarea actualei Strategii energetice a Republicii Moldova până în 2030.
Noua viziune strategică in sectorul energetic se sprijină pe 3 piloni esențiali ai tranziției energetice globale și anume:
Decarbonizare: Creșterea masivă a ponderii surselor regenerabile de energie (SER), electrificarea consumului final și creșterea eficienței energetice;
Securitate și Diversificare: Continuarea eforturilor de diversificare a surselor de aprovizionare cu gaze naturale și energie electrică, cu accent pe interconexiunile cu România și integrarea în piețele regionale;
Accesibilitate și Protecția Consumatorului: Recunoașterea dramatică a problemei sărăciei energetice (33,6% din populație) și includerea unor mecanisme de compensare și sprijin pentru consumatorii vulnerabili.
În conformitate cu această viziune, Strategia stabilește 8 obiective generale cu subobiective și anume:
- Creșterea securității aprovizionării cu energie și resurse energetice;
- Dezvoltarea unor piețe energetice competitive, transparente și integrate în piața unică a UE;
- Implementarea principiului „eficiența energetică înainte de toate” în toate sectoarele economiei și consumului de energie;
- Dezvoltarea durabilă a sectorului energetic prin decarbonizare și tranziție către surse regenerabile;
- Asigurarea unui acces echitabil și durabil la energie la prețuri accesibile pentru toți consumatorii;
- Accelerarea digitalizării infrastructurii și proceselor din sectorul energetic;
- Stimularea cercetării, inovării și dezvoltării în domeniul energetic;
- Integrarea sectorului de transporturi electrice în planificarea energetică națională.
Cu toate acestea, proiectului Strategiei, care pretinde a fi un document solid și cu o analiză profundă a situației in domeniu, utilizează date primare statistice învechite din anii 2020, doar unele din 2025 și într-o manieră haotică, ceea ce nicidecum nu reflectă situația reală și noua conjunctură locală și regională. Pentru o claritate în formularea viziunilor de viitor este necesar de a avea referințe la indicatorii pertinenți și actuali, având în vedere dinamica si progresele din ultimii ani. Astfel, o actualizare a datelor si a situației actuale in sector este strict necesară. Aceasta va permite o înțelegere mai profundă a proceselor și transformărilor care au lor, inclusiv cu reflecții asupra regiunii transnistrene și implicării lor in acest sector.
Un aspect pozitiv este recunoașterea provocărilor profunde cu care se confruntă sistemul și decizia de preluare și aliniere la obiectivele strategice ale UE și ale Comunității Energetice. Cu toate acestea, proiectul strategiei încearcă să prezinte adițional punctele slabe, zonele de incertitudine și oportunități ratate.
Astfel, proiectul nu evita să recunoască realități dure precum: dependența aproape totală de importurile de energie (cca 80%); starea avansată de uzură a infrastructurii; expunerea la volatilitatea prețurilor internaționale și procesul lent și amorf de integrare a operatorilor din sectorul energetic din regiunea transnistreană în piața internă a Moldovei.
Este de apreciat existența unei analize SWOT în proiectul acestui document. Cu toate acestea, calitatea acestei analize lasă de dorit. Punctele forte și slabe sunt insuficient examinate și lipsite de conținut (au fost identificate doar 3 puncte), aceasta denotă lipsa de viziune în poziționarea sectorului energetic pe plan național, regional și internațional, inclusiv oportunitățile structurale oferite.
Era previzibil că această strategie ar fortifica vectorul de integrare europeană și s-ar axa pe preluarea și implementarea angajamentelor internaționale in acest domeniu și anume: Pachetul „Energie Curată”, „Fit for 55”, REPowerEU și prevederile Tratatului Comunității Energetice. Cu toate acestea, nu s-a examinat și considerat analizele și studiile sectoriale efectuate recent cu suportul donatorilor internaționali pentru fiecare sector energetic în parte, ceea ce arată discrepanțe in obiective, ținte strategice și vizunii in contradictoriu care trebuie clarificate pe parcurs.
Strategia identifică proiectele de infrastructură cheie necesare: finalizarea interconexiunii electrice Vulcănești-Chișinău (400 kV); construcția interconexiunilor Bălți-Suceava și Strășeni-Gutinaș, și modernizarea sistemelor de termoficare. De asemenea, impune progrese esențiale în instituționalizarea piețelor energetice (certificarea operatorilor independenți, desemnarea operatorului pieței – OPEED).
Cu toate acestea, proiectul strategiei energetice a țării până în anul 2050 are un caracter prea general și declarativ, evitând să se angajeze detaliile operative de implementare, impactul financiar pe operatorii din piață și/sau buget, evoluția tarifelor reglementate in domeniu și impactul acestora la nivel macro asupra economiei și veniturilor populației.
Totodată, având în vedere că proiectul strategiei a fost propus pentru consultări publice, prezentăm unele elemente spre considerare la definitivarea acestuia și anume:
I. Sistemul energetic din regiunea transnistreană: rolul și modul de integrare / dezintegrare de la sistemul energetic național, riscuri si posibile scenarii de operare. Strategia abordează problema transnistreană ca un context, decât ca un risc sistemic activ și iminent. Centrala electrică de la Cuciurgan, care anterior a constituit sursa principală de aprovizionare a pieței interne cu energie electrică, inclusiv cea de echilibrare, poate avea un rol important in noul model. Ignorarea existenței acestor factori de generare sau ai operatorilor din regiunea transnistreană poate provoca dezechilibre tehnice grave care va afecta întregul sistem național. Excluderea sistemului energetic din Transnistria este imposibilă, datorită nivelul avansat de sincronizare și interconectare. Odată cu constricția noilor interconectări cu sistemul energetic european va slăbi dependența sistemului electroenergetic al Moldovei de cel din regiunea transnistreană, dar riscurile operaționale oricum vor rămâne.
Drept recomandare ar fi dezvoltarea unui Plan de acțiune de convergență și integrare graduală a sistemul energetic din Transnistria în cel național, precum și a unui plan de intervenție in caz de criză și posibil colaps energetic total sau parțial în regiunea transnistreană. Acest plan ar trebui să includă scenarii de deconectare de urgență, proceduri de stabilizare a rețelei și un sistem de comunicare la nivel tehnic de urgență dintre dispecerul sistemului energetic si principalii operatori din regiunea transnistreană, cu participarea directă ai partenerilor internaționali.
De asemenea, este necesară o modelare a impactului economic și social al pierderii potențiale a aprovizionării cu energie electrică de la Centrala Electrică de la Cuciurgan pentru economia regiunii și costurilor asociate cu necesarul suplimentar de import/garanția furnizării pentru consumatori.
Adițional, este necesar de a descrie scopurile si viziunea strategică ai autorităților Republicii Moldova față de regiunea transnistreană si operatorii sectorului energetic prin prisma problemelor si soluțiilor practice existente, inclusiv cu evaluarea costurilor de reintegrare.
II. Lipsa unei analize de impact financiar clar și estimărilor bazate pe cost-beneficiu. Strategia enumeră o multitudine de proiecte ambițioase (SER, interconexiuni, rețele inteligente, renovarea clădirilor etc.) fără a estima costurile totale de implementare sau a prioritiza investițiile în funcție de cost-beneficiu și impact economic și/sau social. De asemenea, nu este clar rolul și modul de implicare și atragere a investițiilor private, care la etapa actuală sunt doar menționate fără a descrie mecanismele concrete pentru atragerea lor și garanțiile de participare (tipuri de contracte, formele admisibile de parteneriat, schemele de garantare si asigurare a riscurilor, etc.).
Astfel, se impune necesitatea elaborării unui Plan de investiții Anexat la Strategie cu costuri estimative pentru fiecare direcție strategică majoră. Aceasta, ar orienta partenerii de dezvoltare și investitorii privați in funcție de obiective si disponibilități financiare.
Identificarea clară a surselor de finanțare pentru fiecare proiect investițional: fonduri UE (MRR, Fondul de Modernizare etc.), împrumuturi de la BERD/BEI, bugetul de stat, investiții private (prin licitații competitive sau parteneriate public-private) etc.
Implementarea unor analize cost-beneficiu robuste înainte de lansarea proiectelor majore. De exemplu, estimarea costului marginal de decarbonizare prin diferite tehnologii (solar, eolian sau biomasă) și care este impactul lor net asupra securității sistemului. Toate investițiile trebuie să fie prioritizate in funcție de gradul de securitate, emisii de carbon, costuri și impact economic.
În final, de prezentat impactul macroeconomic al acestor proiecte asupra economiei naționale, costurilor de producție, bugetul de stat și tarifelor pentru consumatorii industriali și casnici.
III. Flexibilitatea sistemului și integrarea SER in sistemul național – o provocare subestimată. Strategia se bazează pe o expansiune masivă a SER intermitente (solar 1200 MW, eolian 2600MW etc.), dar planul de asigurare a flexibilității sistemului este vag. Capacitățile de cogenerare pe gaze existente sunt învechite și dependente de sarcina termică. Lipsește viziunea de dezvoltare a sistemului de alimentare centralizată termică. Pe de altă parte soluțiile de stocare și echilibrare de sistem (baterii, hidrogen etc.) sunt doar menționate ca provocări și riscuri fără descrierea detaliată a acestora. Integrarea SER variabile în rețea necesită investiții urgente nu doar în infrastructura critică sub formă de linii de interconectare, dar și în echipamente de control, sisteme de forecast și capacitate de balansare.
Strategia stabilește ca element de bază SER și integrarea lor în sistem cu următoarele aspecte ambițioase:
– 90% din consumul final de energie electrică trebuie să revină din SER în 2050;
– asigurarea unei cote de cel puțin 80% din energia electrică generată locală să fie din surse regenerabile; etc.
Având în vedere riscurile legate de acest sector, se recomandă ca strategia să conțină un compartiment și viziune strategică separată privind capacitatea de balansare și stocare până în anul 2050(surse, modele și costuri) și modele de atragere a investițiilor în baterii pe scară industrială (BESS), mai ales în nodurile critice ale rețelei, pentru a gestiona variațiile zilnice ale SER, explorarea rolului gazelor naturale ca combustibil de tranziție pentru unitățile de cogenerare modernă, care să ofere servicii de balansare de înaltă calitate, accelerarea implementării piețelor de servicii sistem (piețe de echilibrare și de frecvență) care să stimuleze furnizorii de flexibilitate (inclusiv consumatorii industriali prin programe de răspuns la cerere.
IV. Digitalizarea. Acest subiect este insuficient de dezvoltat in strategie. Se descrie starea actuală deficitară, dar nu există o viziune coerentă și etapizată pentru transformarea digitală a sectorului. Securitatea cibernetică, esențială pentru un sistem energetic modern și interconectat, este amintită superficial, fără un plan de acțiune.
Astfel, este necesar de a include în strategie un compartiment separat care să stabilească obiective clare privind trecerea la contorizarea inteligentă (smart meters) cu ține de monitorizare stabilite in timp, dezvoltarea unui sistem avansat de management al distribuției (ADMS) la toți OSD-ii, crearea unei platforme naționale de date energetice etc. Elaborarea unui Cadru Național de Securitate Cibernetică pentru Infrastructura Critică Energetică, în conformitate cu directivele europene (NIS2), ar impune standarde minime de securitate pentru toți operatorii, ar prevedea exerciții regulate de simulare a atacurilor cibernetice și ar institui un centru de răspuns la incidente sectorial.
Pe de altă parte, strategia stabilește anumite criterii ce ține de liberalizarea pieței energetice (energia electrică și gazele naturale), cu instalarea contoarelor inteligente. Totuși, lipsește constatarea și constrângerea legală care blochează schimbarea furnizorului și liberalizarea pieței conform celor mai bune practici europene. În acest sens, ar fi necesar ca strategia să prevadă acțiuni concrete pentru asigurarea liberalizării efective a pieței prin modificarea cadrului legal și încurajarea apariției unor furnizori independenți, cu utilizarea pe larg a echipamentelor de măsurare inteligente, cu includerea acestor costuri in costul serviciilor prestate de OSD.
Adițional, se impune dezvoltarea și descrierea pe larg a conceptului de „Smart Grid” care este vital și necesar în legătură cu ambițiile de dezvoltare a surselor intermitente de energie.
V. Capitalul uman și cercetarea. Similar subiectelor anterioare sunt superficial dezvoltate in strategie, dar care au un rol important in asigurarea funcționalității si modernizării acestui sector. Strategia recunoaște existența unei probleme sistemice aferentă capitalului uman (îmbătrânirea personalului, migrația specialiștilor), dar măsurile propuse sunt insuficiente și impertinente. Fără ingineri, tehnicieni și cercetători calificați, niciun plan, oricât de bun nu ar fi, nu poate fi implementat.
O soluție posibilă ar fi dezvoltarea unui Program național de atragere și specializare a tinerilor în domeniul energeticii, fie ca parte integrantă a strategiei, fie ca un document separat care să includă: burse de studiu condiționate de angajarea ulterioară în sector, programe de reconversie profesională, parteneriate consolidate cu Universitatea Tehnică a Moldovei (UTM) și alte instituții de învățământ, creșterea semnificativă a fondurilor alocate pentru cercetării și dezvoltării în energetică, direcționându-le către domenii strategice: eficiența energetică, stocarea energiei, integrarea SER, digitalizare, etc.
VI. Sărăcia Energetică. Strategia promovează in continuare politica compensaților directe și costisitoare din bugetul de stat, care nu rezolvă cauza problemei: ineficiența energetică profundă a clădirilor, în special în mediul rural.
Programele de eficiență energetică (FEERM) sunt lansate, dar amploarea lor este încă mică față de nevoia imensă. Redirecționarea treptată a fondurilor de la compensații către investiții în eficiență energetică ar fi o posibilă soluție lucrativă care ar stimula sectorul. Fiecare leu investit în izolarea termică a unei case reduce factura de încălzire pentru totdeauna, în timp ce un leu sub formă de compensație la contor are efect de moment.
Drept soluție poate fi simplificarea radicală a accesului la programele de finanțare (FEERM, Casa Verde) pentru gospodăriile vulnerabile, reducând birocrația și oferind asistență tehnică, promovarea agresivă a soluțiilor locale și mai ieftine pentru eficiență energetică în localitățile rurale (ex.: sobe cu performanță sporită, solar termic pentru apă caldă menajeră, etc.) alături de soluțiile high-tech.
VII. Platforma energetică națională (electronică). Strategia constată lipsa unei platforme naționale care ar consolida sistemul energetic național, în special lipsa unui sistem consolidat de informare și comunicare la nivel electroenergetic care ar facilita interacțiunea actorilor implicați (OSD, OST, Furnizori, OPEEM, FC, etc.), dar menționează unele elemente incipiente pe fiecare domeniu în parte.
Astfel, se impune necesitatea creării unei platforme naționale care ar consolida informația din tot sectorul energetic național și care ar dispune de diferite module de interacțiune cu operatorii pieței atât pe verticală, cât și orizontală. Această platformă ar permite optimizarea costurilor, consolidarea securității cibernetice și va genera informația statistică necesară în termeni proximi.
VIII. Stocarea gazelor naturale. Strategia constată ultimele modificări normative care impune crearea de stocuri obligatorii de gaze naturale. Totodată, strategia pentru prima dată examinează posibilitatea investițiilor în capacități noi de stocare atât peste hotare, cât și pe teritoriul Republicii Moldova (in premieră). Cu toate acestea, strategia nu face analiza SWOT a acestor soluții, inclusiv prin prisma costurilor și impactului asupra tarifelor de furnizare a gazelor naturale, care și așa au atins nivele maxime istorice.
IX. Reactoare nucleare modulare. Pentru prima dată, o strategie națională evidențiază posibilitatea instalării în viitor a unor reactoare nucleare modulare care ar putea asigura acoperirea și echilibrarea sistemului electroenergetic național. Se prezintă, o capacitate de circa 300MW care ar putea fi integrată în sistem și ar permite sporirea flexibilității sistemului. Cu toate acestea, strategia nu stabilește un orizont de timp și acțiunile necesare pentru implementarea unui astfel de proiect, includerea lui în proiect fiind mai mult cu titlu informativ decât strategic și aplicativ. Mai mult ca atât, nu este studiul de impact pe mediu si finanțatorii acestui proiect având in vedere costurile exorbitante.
X. Eficiența energetică. Strategia consfințește și întărește principiul general inclus recent în legislația națională : „Eficiența energetică înainte de toate”, stabilind ținte destul de ambițioase:
- renovarea a 80,8 mln. m2 din fondul imobiliar național;
- trecerea la distribuția pe orizontală a 90% din clădirile conectate la sistemele centralizate de încălzire.
Având consfințite aceste ținte ambițioase, strategia totuși nu prevede acțiuni concrete cum acestea vor fi atinse, limitându-se doar la o descriere generală care nu permite o evaluare comprehensivă a necesităților acestui sector. Astfel, este necesar de a efectua și a include o analiză amplă a necesităților acestui sector, reieșind din țintele stabilite. Acest exercițiu va fi util și din perspectiva dezvoltării pieței locale de servicii energetice și impulsionarea mecanismelor bazate pe contracte de performanță energetică. Mai mult ca atât, aceasta va reprezenta niște linii directorii pentru autoritățile publice locale care urmăresc aceleași obiective.
XI. Surse de generare noi. Strategia pune accent pe sursele intermitente de energie, menționând tangențial și reactoarele nucleare modulare, făcând trimitere la instalarea unor capacități noi de cogenerare pe baza de motoare cu ardere internă pe gaze naturale care deja se află în derulare. Cu toate acestea, lipsește cu desăvârșire capitolul ce ține de dezvoltarea capacităților noi de generare/cogenerare care vor contribui la echilibrarea sistemului energetic național, modernizarea capacităților existente etc.
Este de notat că in ultimii ani au fost efectuate multiple studii legate de sursele noi de cogenerare, în special în cadrul Termoeletrica SA, bazate pe turbine pe gaze și cu ciclu combinat, acestea nu și-au regăsit nici o referință în strategia dată.
Proiectul strategiei energetice a Republicii Moldova până în anul 2050 este, în esență, un document important, însă, are nevoie de mai multă detaliere și elemente noi, inclusiv prin prezentarea unui Plan de acțiuni pentru fiecare sector. Este cert că Moldova va lua o direcție de integrare spre piețe deschise, energie verde și securizată. Cu toate acestea, pentru a transforma această viziune în realitate, este nevoie de o planificare mult mai detaliat și bazată pe studii de impact și analiza a costurilor. Strategia actuală arată obiectivul final dar fără a descrie drumul necesar de parcurs, cadrul de resurse umane și financiare necesare și impactul asupra economiei, bugetului și oamenilor.
Documentul necesită ajustări, un plan de contingentă pentru riscul transnistrean, un cadru financiar detaliat, o strategie de flexibilitate, un plan de digitalizare, un program ambițios pentru capitalul uman și o abordare structurală a sărăciei energetice, un plan de dezvoltare a capacităților de generare/cogenerare – sunt esențiale pentru a transforma strategia dintr-un document de planificare într-un instrument operativ de guvernanță.
Doar având o abordare comprehensivă, bazată pe analiza obiectivă a situației actuale reale, cu ajustările de rigoare necesare va fi posibilă atingerea celor mai importante deziderate declarate de strategie: a) reducerea importului de energie de la 77% la 40% în 2050, b) ponderea energiei electrice în consumul final de energie de la 12% la 65% în 2050. Declararea unor investiții de peste 43 mlrd euro pentru realizarea acestei strategii se face prematură și nefundamentată, fără identificarea surselor de finanțare, impactului asupra bugetului de stat sau a operatorilor din piața energetică, evoluția tarifelor la resursele energetice in spațiu și timp, gradul de competitivitate a sectoarelor economiei naționale și a sectorului energetic in parte. Este de notat, că în ultimul deceniu Republica Moldova cu greu a absorbit cca 500 mln euro in proiecte de infrastructură energetică critică, care au avut un impact enorm asupra tarifelor de transport, distribuție și prețurilor de furnizare reglementate a energiei electrice și gazelor naturale pe piața internă.
Lasă un răspuns