Conform datelor publicate de Biroul Național de Statistică, în trimestrul II al anului 2025, produsul intern brut (PIB) al Republicii Moldova a înregistrat o creștere modestă de 1,1% în termeni reali față de aceeași perioadă a anului precedent. Această evoluție vine după o scădere de -1,2% în trimestrul I, ceea ce conduce la o variație cumulată aproape nulă pentru primul semestru al anului.
Astfel, în prima jumătate a anului 2025, economia Moldovei s-a menținut la un nivel similar cu cel din 2024, fără a confirma previziunile optimiste privind o revenire accelerată. În locul unei creșteri „explozive”, se conturează mai degrabă o tendință de stabilizare, în contextul unor șocuri externe și interne persistente — inclusiv dezechilibre comerciale, volatilitate agricolă și presiuni asupra pieței imobiliare.
Comparativ cu anii precedenți, ritmul de creștere este inferior celui din 2024 (+2,5% în T2) și marginal mai bun decât stagnarea din 2023 (+0,1% în T2).
În plan regional, Moldova rămâne în urma unor economii comparabile: România a înregistrat o creștere de +2,7% în T2 2025, Bulgaria +1,8%, iar Ucraina +4,2%, susținută de reconstrucție și exporturi de servicii.
Ușoara creștere din trimestrul II 2025 reflectă un echilibru fragil între sectoare dinamice și vulnerabilități persistente. Economia Moldovei rămâne dependentă de comerțul extern, remitențe și servicii, dar este expusă riscurilor geopolitice (proximitatea conflictului din Ucraina) și problemelor structurale precum diversificarea economică redusă și dependența energetică. În lipsa unor reforme și investiții strategice, creșterea rămâne lentă și vulnerabilă la șocuri externe.
Printre factorii pozitivi care au contribuit la creșterea PIB în trimestrul II 2025 se remarcă în mod clar dinamica investițiilor, consumului intern și performanța unor sectoare strategice.
Investițiile și formarea brută de capital fix au crescut cu +26%, generând o contribuție semnificativă de +5,2% la creșterea PIB, cu o pondere de 23,7% în structura economică. Această evoluție reflectă un impuls fiscal pronunțat, alimentat de alocările bugetare accelerate în anii 2024–2025, în contextul ciclului electoral (alegeri prezidențiale și parlamentare). Fondurile au fost direcționate preponderent spre infrastructură, proiecte publice și achiziții de echipamente, ceea ce a stimulat activitatea în construcții și industrie. Totuși, această expansiune investițională vine cu un cost fiscal semnificativ: deficitul bugetar prognozat pentru 2025 este de circa 18 miliarde lei, cu riscul de depășire în cazul în care performanțele economice rămân modeste în semestrul II.
Consumului gospodăriilor a crescut cu +2,2%, contribuind cu +1,8% la PIB și având o pondere dominantă de 80,5% în economia națională. Această creștere este susținută de remitențele stabile din diaspora, care continuă să alimenteze cererea internă, precum și de programele de asistență socială extinse. În ciuda presiunilor inflaționiste, consumul rămâne un motor de stabilitate, deși vulnerabil la eventuale șocuri externe sau reduceri ale fluxurilor de transferuri.
Sectorul serviciilor și IT a înregistrat o performanță notabilă, cu o creștere a exporturilor de servicii de +9,9% (contribuție +1,6%), în care IT-ul a avut o creștere de +1,9% (contribuție +0,1%). Sectorul IT se consolidează ca pilon al redresării economice, beneficiind de regimuri fiscale favorabile (impozit redus de 7% pentru start-up-uri), extinderea platformelor digitale și cererea internațională pentru servicii de outsourcing. Totuși, ponderea relativ mică în PIB indică un potențial nevalorificat, care necesită politici de scalare și integrare regională.
Sectorul energetic a crescut cu +20% (contribuție +0,3%), reflectând stabilizarea aprovizionării și ajustarea tarifelor. În urma crizei energetice din 2022–2023, acest sector a devenit mai vizibil în structura economică, cu investiții în eficiență, diversificare și interconectare regională. Totuși, creșterea este parțial determinată de efecte de bază și de preț, nu neapărat de extinderea capacităților de producție.
Acești factori pozitivi indică o activitate economică susținută de impulsuri fiscale, consum intern și servicii digitale, dar cu riscuri structurale și fiscale în creștere. Fără o consolidare a bazei productive și o eficientizare a cheltuielilor publice, creșterea actuală riscă să fie tranzitorie, cu implicații asupra
Pe lângă factorii pozitivi care au susținut o creștere modestă, economia Moldovei a fost afectată de o serie de constrângeri structurale și dezechilibre externe care au frânat dinamica PIB-ului în prima jumătate a anului 2025.
Deficitul contului curent a avut un impact sever asupra performanței economice, cu o contribuție negativă de -11,3% la PIB. Aceasta reflectă o deteriorare accentuată a exportului net de bunuri și servicii, cauzată de o scădere de -6,2% a volumului exporturilor și o creștere de +16,2% a importurilor. Dezechilibrul comercial este alimentat de dependența structurală de bunuri importate (energie, echipamente, produse de consum) și de competitivitatea scăzută a exporturilor moldovenești pe piețele externe. În lipsa unor corecții prin politici industriale și comerciale, acest deficit riscă să se adâncească, afectând stabilitatea valutară și capacitatea de finanțare externă.
Industria prelucrătoare a înregistrat o scădere de -0,3%, reflectând stagnarea investițiilor în capacități productive, costurile ridicate de operare și cererea slabă pe piețele externe. Lipsa de diversificare și integrare în lanțuri valorice regionale limitează potențialul de redresare al acestui sector.
Agricultura a continuat să fie afectată de volatilitatea climatică și de productivitatea scăzută, cu o contracție de -0,2%. În ciuda unor inițiative de modernizare, sectorul agricol rămâne vulnerabil la șocuri meteorologice și la accesul limitat la finanțare și tehnologii.
Sectorul imobiliar a contribuit negativ cu -0,4% la PIB, pe fondul scăderii cererii și al incertitudinii juridice. Modificările legislative privind tranzacțiile cu numerar, instabilitatea economică și percepția de risc au redus activitatea pe piața imobiliară, afectând investițiile și consumul conex.
Acești factori negativi subliniază fragilitatea structurală a economiei moldovenești, în special în raport cu competitivitatea externă, reziliența industrială și stabilitatea piețelor interne. Fără măsuri corective — inclusiv politici de export, sprijin pentru industrie și agricultură, și clarificarea cadrului juridic — riscurile de stagnare și dezechilibru macroeconomic se pot accentua în semestrul II.
Riscul major pentru economia Moldovei în semestrul II al anului 2025 constă în incapacitatea de a genera o creștere economică susținută, de cel puțin 2–3% pe trimestru. În absența acestui ritm minim de expansiune, stagnarea economică se va adânci, cu efecte sistemice asupra echilibrului macroeconomic și coeziunii sociale. O creștere economică insuficientă va limita capacitatea statului de a susține programele sociale, în timp ce inflația cumulată și scăderea puterii de cumpărare vor accentua vulnerabilitatea gospodăriilor. În acest context, tensiunile sociale pot escalada, alimentate de nemulțumiri legate de salarii, pensii, costuri energetice și accesul la servicii publice. La fel, fără o relansare economică, riscul de extindere a sărăciei este real, în special în mediul rural și în rândul categoriilor dependente de transferuri sociale. Disparitățile regionale și sectoriale se pot accentua, afectând coeziunea economică și socială.
În condițiile unei creșteri economice modeste, veniturile fiscale vor rămâne sub potențial, în timp ce cheltuielile publice — deja amplificate de angajamentele electorale și de nevoile sociale — vor continua să crească. Deficitul bugetar estimat la cca 18 miliarde lei riscă să se adâncească, punând presiune pe finanțarea internă și externă, pe stabilitatea monedei naționale și pe ratingul de țară.
Și, nu în ultimul rând, în lipsa unei relansări economice, Moldova riscă să intre într-un regim de stagnare prelungită, cu investiții reduse, productivitate scăzută și o capacitate limitată de absorbție a fondurilor externe. Această dinamică poate afecta negativ perspectivele de integrare economică regională și de convergență cu standardele europene.
În concluzie, este de notat că lipsa unei creșteri economice în termeni reali în semestrul I al anului 2025 reflectă o stagnare profundă și persistentă a economiei Republicii Moldova. În ciuda unei ușoare redresări în trimestrul II, această evoluție nu poate fi interpretată ca o revenire robustă, ci mai degrabă ca o stabilizare temporară, fragilă și expusă riscurilor pe termen scurt.
Dependența de resurse externe — în special de finanțare internațională pentru acoperirea deficitului bugetar — subliniază vulnerabilitatea modelului actual de creștere. În lipsa unei baze productive solide, Moldova continuă să se sprijine pe remitențe, asistență externă și consum intern, fără o dinamică sustenabilă în sectoarele reale.
Agricultura și industria rămân slabe, cu performanțe sub potențial, afectate de lipsa investițiilor, productivitate scăzută și volatilitate climatică sau logistică. Exporturile de bunuri și servicii continuă să scadă, ceea ce accentuează dezechilibrul comercial și presiunea asupra contului curent.
Revizuirea prognozelor de creștere de către partenerii internaționali confirmă această tendință: estimările pentru anul 2025 au fost ajustate în sens descendent, variind între +0,9% (Banca Mondială) și +1,5% (BERD), semnificativ sub nivelul necesar pentru o convergență economică reală.
Lipsa reformelor structurale — precum debirocratizarea, reindustrializarea, liberalizarea pieței energetice și stimularea competitivității — compromite perspectivele de creștere pe termen mediu. Fără o strategie coerentă de transformare economică, Moldova riscă să rămână într-un regim de stagnare, cu o economie instabilă, expusă șocurilor externe și cu sectoarele reale și exporturile ca puncte slabe majore.
Lasă un răspuns