Indicele Prețurilor de Consum (IPC) reflectă modificarea medie a prețurilor bunurilor și serviciilor de consum achiziționate de gospodăriile populației. Este principalul indicator utilizat pentru măsurarea inflației, evaluarea puterii de cumpărare, fundamentarea politicii monetare ale Băncii Naționale a Moldovei (BNM) și indexarea pensiilor, salariilor și altor politici sociale. Astfel, pentru analiza data este necesar de menționat că IPC are următoarele componente:
- produse alimentare (~35–40% din coșul de consum);
- produse nealimentare (~30–35%);
- servicii prestate populației (~25–30%).
Evoluție indicelui mediu de consum în anul 2025
Conform datelor prezentate de Biroul Național de Statistică pentru luna septembrie curent prețurile medii de consum continuă să crească atât față de lunile precedente, cât și față de anul precedent. Astfel, în septembrie 2025 prețurile medii de consum au crescut cu 6,9%, față de aceiași perioadă a anului precedent, inclusiv la produsele alimentare cu 6,7%, la mărfurile nealimentare cu 2,8% și la serviciile prestate populației cu 12,9%.
Cele mai mari creșteri s-au înregistrat la produsele alimentare de primă necesitate: fructe: +22%, legume: +8%; ulei vegetal: +15%; lapte și produse din lapte: + 6,6%, etc. în pofida faptului că Moldova se consideră țară agrară majoritatea acestor produse sunt din import (Ucraina, Turcia și țările UE) care continuă trendul ascendent de creștere cu un ritm anual de peste 18%.
În partea ce ține de servicii, cele mai mari șocuri de majorare a prețurilor medii de consuma au fost înregistrate pentru serviciile comunal-locative + 24,5% față de aceiași perioadă a anului precedent, din care: pentru încălzirea centralizată, în special în mun. Chișinău și Bălți: +33%; alimentarea cu gaze naturale: +27,5%, energia electrică: +18,5% și apă potabilă și canalizare: +14,7%.
Urmând declarațiile oficialilor este de notat că până la finele anului curent ne așteaptă revizuirea tarifelor pentru gazele naturale care pe lanț vor provoca modificarea tarifelor la energia electrică, energia termică, apă și canalizare. Având în vedere lipsa de eficiență și transparență la achiziționarea resurselor energetice, precum și tendințele regionale și internaționale e greu să așteptăm scăderea acestora în Moldova.
Această evoluție confirmă faptul că serviciile au devenit principalul motor inflaționist în anul 2025, cu implicații directe asupra politicilor sociale și tarifare, în special în ceea ce privește protecția consumatorilor vulnerabili și sustenabilitatea cheltuielilor gospodăriilor urbane.
Astfel, creșterea prețurilor la serviciile comunale, educație și chirii indică o presiune structurală în zonele urbane, cu cerere ridicată și ofertă limitată. Medicamentele și serviciile medicale sunt reglementate de către stat de acea ele au avut creșteri neesențiale. De regulă acestea se revăd la început de an în funcție de necesitățile financiare ale instituțiilor medicale și costul produselor farmaceutice din import.
În concluzie inflația din țară depinde preponderent de evoluția prețurilor și serviciilor la serviciile prestate populației, în special la serviciile comunal-locative reglementate de către stat. Astfel, se atestă o reorientare a presiunilor inflaționiste dinspre bunuri (alimente și nealimentare) către servicii. Această schimbare de compoziție are implicații directe asupra politicilor tarifare, sociale și de protecție a consumatorului, întrucât serviciile afectează disproporționat gospodăriile populației, în special din zona rurală și unele categorii de pături sociale vulnerabile.
Pe de altă parte, inflația și evoluția Produsului Intern Brut (PIB) sunt interconectate prin mecanisme economice complexe, influențate de factori precum cererea agregată, costurile de producție, politicile monetare și condițiile externe. În contextul dat pentru Republica Moldova în 2025 – cu o inflație anuală de 6,9% (la nivelul lunii septembrie), o rată cumulată de 4,9% în primele 9 luni ale anului curent și o creștere zero a PIB-ului în primele 6 luni – această relație poate indica o situație de stagflație moderată, unde inflația persistă în ciuda stagnării economice.
Inflația mai ridicată sau moderată, cum este cea din Moldova în anul 2025, poate încetini sau chiar reduce creșterea PIB-ului prin:
• Erodarea puterii de cumpărare: Salariile și veniturile reale ale populației scad dacă nu țin pasul cu prețurile, reducând consumul casnic (factor determinant de creștere a PIB-ului), veniturile populației și creșterea nivelului de sărăcie în țară. În Moldova, creșterile de prețuri la alimente, energie și transport (factori cheie ai inflației recente) au afectat gospodăriile, contribuind la stagnarea cererii interne.
• Creșterea costurilor de producție (cost-push inflation): Prețurile mai mari la inputuri (cum ar fi energia importată, afectată de tensiunile geopolitice din regiune) majorează costurile de producție a companiilor, reducând profitabilitatea și investițiile. Acest lucru poate duce la reducerea volumului de producție, descreștere continuă a exporturilor și o spirală descendentă a PIB-ului. În primele 6 luni ale anului 2025, Moldova a înregistrat o stagnare economică, parțial din cauza unor astfel de presiuni externe, cum ar fi dependența de importuri, inclusiv ale produselor energetice și reducerea ofertei autohtone pe piața internă și la export.
• Incertitudine și politici monetare restrictive: Inflația creează nesiguranță, descurajând investițiile străine și locale. Băncile centrale, precum BNM, răspund adesea prin rate ale dobânzilor peste nivelul estimat al inflației. Astfel, în Moldova se atestă cele mai mari rate ale dobânzilor la creditele ipotecare și comerciale din țările europene, ceea ce crește costul împrumuturilor și încetinește expansiunea economică.
• Efecte asupra comerțului exterior: Inflația internă afectează parțial și exporturile care devin mai puțin competitive, reducând contribuția netă a comerțului la PIB. Este de notat că în anul 2024-2025 exporturile din Moldova înregistrează tendințe de descreștere cu 5-6% anual.
Adițional, creșterea inflației este corelată cu o majorare accelerată a importurilor de bunuri de consum (+18%), în detrimentul producției interne care stagnează și care înregistrează o contracție în sectoare-cheie precum industria alimentară prelucrătoare și agricultura. Reducerea ofertei locale de produse și suplinirea ei cu produse de import afectează negativ balanța comercială și reduce contribuția valorii adăugate interne la formarea PIB-ului. Totodată, scăderea exporturilor nete, pe fondul unor investiții străine modeste, competitivității reduse și al cererii externe modeste, accentuează presiunile asupra creșterii economice, consolidând tendința de stagnare atestată în anii 2024-2025.
În final, datele statistice indică o economie stagnantă cu elemente pronunțate de recesiune economică, în ciuda unei inflații care a scăzut ușor, dar oricum rămâne peste ținta BNM. Toate instituțiile financiare internaționale și partenerii de dezvoltare a Moldovei (IMF, Banca Mondială, BERD etc.) și-au revăzut prognozele sale privind evoluția PIB-ului și anticipează o creștere modestă a acestuia pentru anul 2025, între 0,9% și 1,5%, sugerând că inflația actuală (influențată de prețuri la alimente și energie) acționează ca o frână, nu ca un stimulent economic.
Influența negativă este amplificată de factori specifici: dependența excesivă a consumului de remitențe, care tot sunt în descreștere, investiții reduse în agricultură și industrie, și presiuni geopolitice. Totuși, sectoare precum construcțiile și IT-ul au arătat reziliență pe parcursul anului 2025, ceea ce ar putea ajuta la o recuperare dacă inflația și ratele dobânzilor ar scădea sub 5% în anul 2026.
Este cert că inflația influențează PIB-ul prin echilibrul dintre stimulare și constrângere. La niveluri moderate de până la 5%, poate accelera creșterea, dar la ritmurile actuale și în coroborare cu alți indicatori macroeconomici pare să contribuie la stagnare prin reducerea cererii reale și creșterea costurilor. Pentru a inversa tendința, sunt necesare politici stimulatorii și echilibrate monetare, structurale, economice și fiscale.
Prin urmare, stabilizarea IPC nu poate fi interpretată ca un semnal de consolidare economică, ci mai degrabă ca o etapă tranzitorie într-un cadru macroeconomic tensionat. Redresarea economică durabilă necesită o reconfigurare strategică a modelului de creștere, cu accent pe revitalizarea producției interne, diversificarea exporturilor, reducerea dependenței de importuri și eficientizarea cheltuielilor publice. Numai printr-o abordare integrată și coerentă se poate restabili un cadru predictibil, favorabil planificării, investițiilor și protecției sociale.
Lasă un răspuns