LEX-ECON Consulting

Datele oficiale ale Biroului Național de Statistică privind numărul instituțiilor medico-sanitare și asistența medicală primară și specializată pentru anii 2020-2024 scoate în evidență niște tendințe îngrijorătoare în sector și anume:

1. numărul total de instituții medico-sanitare a scăzut de la 1.062 la 1012 unități în anul 2024;
2. Numărul instituțiilor medicale publice se mențin relativ stabile, fluctuațiile fiind minime de la 442 la 439 unități;
3. Sectorul privat a înregistrat o scădere mai pronunțată între anii 2020 și 2022 (de la 615 la 568), dar în 2023 a revenit ușor la 574 instituții.

		Total	Publica	Privata
Instituții medico-sanitare care acorda asistenta medicala primara si specializata	2020	1.062	439	615
	2021	1.026	442	573
	2022	1.012	436	568
	2023	1.017	436	574

Numărul total al instituțiilor medico-sanitare a fost într-o scădere constantă în anii 2020-2022, cu o ușoară îmbunătățire în anul 2023. Sectorul public a fost relativ stabil, cu fluctuații minime, în timp ce sectorul privat a avut o scădere mai semnificativă în 2021.

Pe de altă parte numărul de paturi disponibile in instituțiile medico-sanitare a înregistrat fluctuații majore. Astfel, în anul 2020 numărul paturilor era de 17.168 unități, iar la începutul anului 2024 fiind în descreștere până la 16.989 paturi.

Personalul scriptic medical în sector se menține relativ stabil la nivel de cca 23 mii persoane. Astfel, în anul 2020 numărul acestora era de 23.187 persoane, iar la începutul anului 2024 fiind de 23.573 persoane. Cu toate acestea, numărului medicilor a scăzut. Astfel, în anul 2020 în țară se înregistrau 12.394 medici, iar în anul 2024 doar 12.316 medici. Problema de bază este vârsta medie a personalului medical fiind aproape de cea de pensionare. În prezent, peste 40% din medici și asistenți medicali au vârsta de peste 55 de ani. La fel, lipsesc cadre medicale tinere și instruite. Un indicator relevant este faptul că în 2023 doar 60% dintre absolvenții Universității de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” și-au continuat rezidențiatul în Moldova, restul alegând să plece în alte țări.

În ceea ce privește localurile socio–culturale atestăm reducerea și sistarea activității acestora.  Astfel, se atestă o dinamica stabilă de reducere a numărului total de biblioteci, cât și a instituțiilor culturale din  țară.

Astfel, în anii 2020/2024 numărul bibliotecilor din țară s-a redus de la 2655 la 2563 unități, în scădere cu 92 biblioteci sau cu 3,5%. O tendință similară se înregistrează și la numărul instituțiilor culturale din țară. Un subiect aparte rămâne starea tehnică a acestora și modul de implicarea și utilizarea în viața socio-culturală a localităților.

Cu privire la învățământul preșcolar, analizând dinamica acestor date, observăm evoluții interesante în ceea ce privește instituțiile de învățământ, numărul de copii și cadrele didactice.

2020			2024
Nr instituții	Nr copii	Nr pedagogi	Nr instituții	Nr copii	Nr pedagogi
1485	134 158	12 750	1485	127 154	12 472

În perioada anilor 2020-2024 numărul instituțiilor de învățământ preșcolar a rămas același, chiar dacă se atestă o cerere sporită pentru așa tip de instituții din partea oamenilor și familiilor tinere. Cu toate acestea, se atestă o tendință descrescătoare a numărului de copii și ai numărului de pedagogi. Astfel, numărul copiilor antrenați în sistemul educațional preșcolar s-a redus cu peste 7 mii copii sau cu peste 5%. De asemenea, tendințe în coroborare cu nivelul de îmbătrânire a populației și natalitatea trebuie să îngrijoreze factorii de decizie privind existența unor probleme sistemice demografice. 

 O tendință similară se atestă în dinamica instituțiilor de învățământ primar și secundar general.

	2020/21	2021/22	2022/23	2023/24
Instituții de învățământ primar si secundar general	1 241	1 231	1 218	1 201
Cadre didactice	26 897	26 506	26 272	25 994

În anii 2020-2024 în Republica Moldova numărul instituțiilor de învățământ primar și secundar s-a redus de la 1241 unități la 1201 unități sau cu 40 instituții. Cu alte cuvinte, 40 localități au rămas fără instituții de învățământ primare.

O problemă mai gravă ține de numărul cadrelor didactice, care în ultimii 4 ani s-a redus de la 26.897 persoane la 25.994 persoane sau cu 903 persoane mai puțin. În 2025, Ministerul Educației a raportat un deficit de 7.000 de profesori, în special în mediul rural și în disciplinele exacte, precum matematica și fizica.

Politica de optimizare a numărului de instituții de învățământ primar și al cadrelor didactice a distorsionat activitatea acestora, fluctuația masivă a cadrelor și scăderea calității sistemului educațional. Mai mult ca atât, peste 40% al profesorilor și învățătorilor sunt la limita de pensionare sau pensionari care își continuă activitatea profesională.  

Astfel, se atestă o tendință generală de închidere a instituțiilor de învățământ și exodul cadrelor didactice din sistemul educațional spre alte sectoare cu venituri mai mari. Această situație afectează la general sistemul educațional și viitorul țării.

În concluzie, analizând toate datele statistice oficiale de mai sus, se observă o tendință generală de descreștere în mai multe sectoare socio-culturale esențiale, cum este educația, cultura și sănătatea. Această scădere nu este abruptă, ci treptată din motive demografice, economice, indicând politici ineficiente din partea Statului pe direcția dată.

Instituțiile de învățământ și cadrele didactice scad treptat. Aceasta ar putea reflecta scăderea populației școlare, migrația sau reorganizări administrative. Numărul de copii înscriși în sistemul educațional a înregistrat un declin constant, ceea ce sugerează provocări demografice majore.

Pe direcția culturii, avem tendința de pierdere de infrastructură. Numărul bibliotecilor și instituțiilor culturale este în declin constant, ceea ce poate reflecta atât schimbări în preferințele populației (procesele de digitalizare și consum in condiții casnice), cât și posibile limitări financiare în întreținerea acestor structuri.

În domeniul sănătății se observă degradarea sistemului si calității serviciilor prestate, inclusiv reducerea numărul de paturi pentru internare. Personalul medical a avut ușoare fluctuații, ceea ce reflectă pensionarea multor angajați și migrația profesională.

Un factor interesant ține de bugetul asigurărilor medicale din Moldova și anume prețul poliței de asigurare medical care în anii 2020-2021 a constituit 4056 lei, iar începând cu anul 2022 polița costă  12.636 lei sau o majorare de preț de peste 3 ori. Pe de altă parte,  bugetul CNAM în anul 2020 a constituit 9,5 mlrd lei, iar în anul 2025: 17,39 mlrd lei sau o creștere de peste 83%, ceea ce nicidecum nu s-a răsfrâns în calitatea serviciilor prestate sau numărul pacienților deserviți. Acesta explică existența unor dezechilibre in sistemul de sănătate publică, finanțarea căreia se subminează pe măsură ce descrește continuu numărul asiguraților ca rezultat al migrării masive peste hotare și creșterea numărului de persoane asigurate de către stat (copii, pensionari, etc.). Pe termen scurt și mediu putem asista la o tendință anormală când numărul asiguraților va descrește continuu, iar pentru menținerea sistemului costul poliței de asigurare și transferurile de la bugetul de stat către bugetul de asigurare medicală va crește, fapt ce va duce la presiuni fiscale enorme asupra populației și mediului antreprenorial. În asemenea condiții se face dificilă modernizarea sistemului de sănătate publică și creșterea calității serviciilor prestate. Obiectivul de bază fiind oferirea unor servicii minime populației. Acest lucru nu va asigura neapărat modernizarea domeniului ocrotirii sănătății, deoarece creșterea bugetului CNAM este efectul creșterii costurilor ca urmare a inflației, care sumar în ultimii 5 ani a constituit cca 70%.

În final putea afirma că scăderea numărului de copii, costurile mari ale poliței de asigurare și transferurile de la bugetul de stat către bugetul asigurărilor medicale, mobilitatea personalului medical și din educație spre sectorul privat sau alte țări, afectează modernizarea domeniului sănătății, educației, culturii și altor servicii publice. Dacă tendințele continuă, și acest lucru se observă pe termen scurt, atunci este necesar ca autoritățile să implementeze strategii reale și eficiente pentru a stabiliza și revitaliza aceste sectoare. Situația descrisă evidențiază nevoia de politici pro active în educație, sănătate și cultură, pentru a contracara efectele pe termen lung.