LEX-ECON Consulting

Biroul Național de Statistică a publicat datele demografice pentru anul 2025, precum și date finale ale recensământului din 2024. Astfel, se prezintă analiza demografică, structura populației pe grupe de vârstă și dinamica acestor indicatori și viitoarele provocări în materie de dezvoltare social-economică. Disproporționalitățile dintre segmentele de vârstă – de la preponderența grupelor adulte mature, la scăderea alarmantă a ponderii tinerilor și variațiile regionale semnificative – relevă tendințe profunde, precum migrația juvenilă, îmbătrânirea populației și polarizarea demografică. Aceste aspecte nu sunt doar cifre statistice, ci constituie fundamentele pe care trebuie să se construiască politicile publice coerente și sistemice în educație, sănătate, mobilitate, ocupare și echilibrare teritorială a populației.

Astfel, la 1 ianuarie 2025 populația țării constituie 2.381.300 persoane sau cu cca 42 mii persoane mai puțin decât în anul 2024. Conform datelor recensământului din 2024, populația cu reședință obișnuită era de 2,41 mln persoane. Astfel, comparativ cu recensământul din 2014, când populația constituia 2,79 mln oameni, se observă o scădere a populației de cca 15%. Această descreștere accentuată reflectă un cumul de factori demografici și migraționali, cu un impact structural asupra forței de muncă și sustenabilității social-economice a țării.

În ultimul deceniu anul peste 40.000 persoane au plecat definitiv sau temporar din țară, în special tinerii și persoanele apte de muncă. Suplimentar, numărul de decese depășește constant numărul de nașteri (ex. -9.900 în 2024), iar vârsta medie a populației crescut de la 37,6 ani în 2014 la 41,6 ani în 2025. Acești factori acționează cumulativ, generând un efect de spirală demografică negativă, cu implicații directe asupra pieței muncii, sistemului de pensii și sustenabilității fiscale in timp. În consecință, se reduce baza de contribuabili activi, în timp ce crește ponderea pensionarilor. Se atestă scăderea numărului de copii, ce afectează planificarea școlară și contribuie la optimizarea infrastructurii educaționale prin închidere de școli și grădinițe, în special în zonele rurale. La fel, situația dată contribuie la creșterea costurilor sociale din partea Statului, în timp ce veniturile bugetare scad. Și, nu în ultimul rând, depopularea rurală și concentrarea urbană impun o regândire a investițiilor publice din partea Guvernului.

În prezent, 46,4% din populație locuiește în mediul urban și 53,6% în mediul rural. Cele mai populate regiuni fiind: mun. Chișinău (720,1 mii), Centrul (670,1 mii) și Nordul țării (608,7 mii); regiunile cu cea mai mică populație: Sudul (306,7 mii) și UTA Găgăuzia (103,7 mii). Municipiul Bălți – cea de-a doua localitate urbană având peste 94,5 mii locuitori.

Ponderea populației pe regiuni (% din total național)

Chișinău – 30,2% (2025) ↑ +8,1 pp față de 2014 (22,1%)

Centru – 28,1% (2025) ↓ -1,4 pp față de 2014 (29,5%)

Nord – 25,6% (2025) ↓ -2,3 pp față de 2014 (27,9%)

Sud – 12,9% (2025) ↓ -3,1 pp față de 2014 (16,0%)

UTA Găgăuzia – 4,4% (2025) ↓ -1,3 pp față de 2014 (5,7%)

Bălți – 4,0% (2025) ↓ -0,6 pp față de 2014 (4,6%)

Densitatea medie a populației a scăzut de la 92,1 locuitori/km² în 2014 la 79,5 locuitori/km² în 2024. Municipiul Chișinău are cea mai mare densitate de peste 1.260 locuitori/km². Scăderea densității în majoritatea raioanelor reflectă depopularea rurală, migrația internă din zona rurală in cea urbană și necesitatea regândirii planificării teritoriale. Cum s-a remarcat mai sus, concentrarea populației în câteva centre urbane accentuează dezechilibrele regionale și necesită politici de coeziune teritorială.

Astfel, mun. Chișinău concentrează 30,2% din populația totală, în creștere cu 22,1% față de anul 2014. Adică, urbanizarea accelerată, în special a mun. Chișinău, indică o migrație internă semnificativă, cu implicații asupra infrastructurilor critice urbane și serviciilor publice. Prin urmare, Chișinăul devine un pol demografic și economic dominant, ceea ce poate genera dezechilibre regionale și presiuni asupra capacităților administrative locale. Se atestă creștere continuă a cererii pentru mobilitate urbană, ceea ce impune extinderea rețelelor de transport și modernizarea rutelor suburban; presiuni pe piața imobiliară urbană, ceea ce contribuie la creșterea prețurilor și extinderea zonelor rezidențiale periferice, deseori fără infrastructură adecvată; servicii publice gestionate sau exploatate intensiv si la limită. În consecință, fără o planificare urbană coerentă, urbanizarea accelerată poate conduce la segregare spațială, infrastructură precară și scăderea calității vieții.

În anul 2025 structura pe sexe se prezintă după cum urmează: femei – 1.276.300 persoane sau  53,6% din populație; bărbații 46,4% sau 1.105.000 persoane. În cadrul recensământului din 2024, proporția era de 52,8% femei și 47,2% bărbați. Astfel, dezechilibrul de gen, mai ales în rândul populației vârstnice, influențează politicile sociale și de sănătate publică. Această disproporție este mai accentuată în mediul rural, unde migrația externă afectează mai puternic populația masculină și tânără. În raioane precum Cimișlia, Basarabeasca, Dondușeni și Ocnița, la 100 femei revin sub 85 bărbați, indicând un dezechilibru demografic pronunțat.

Nivelul de îmbătrânire a populației a devenit alarmant. În anul 2025 vârsta medie a populației este de 41,6 ani fiind in creștere față de anul precedent cu 0,5 ani. Coeficientul de îmbătrânire a ajuns la 25,9 persoane de 60+ ani la 100 locuitori, față de 25,2 în 2024. În același timp, vom remarca că vârsta medie a femeilor este de 43,3 ani, cu 3,8 ani mai mare, decât cea a bărbaților (39,5 ani). În grupele de vârstă 60–64 ani și 65–69 ani, femeile au o pondere semnificativ mai mare decât bărbații, iar la vârste de peste 75 ani, femeile reprezintă peste 65% din populație. Prin urmare, longevitatea mai mare a femeilor, combinată cu migrația masculină, duce la o feminizare a populației vârstnice, cu implicații directe asupra cererii de servicii sociale și medicale. Astfel, politicile publice trebuie să țină cont de profilul demografic pe sexe, nu doar în plan economic, ci și în cel al incluziunii sociale și echității de gen.

Este de notat că in tendințele actuale daca disparitatea de gen se va accentua în rândul populației vârstnice, echilibrul demografic va fi tot mai dificil de menținut. Or, migrația masculină continuă să afecteze structura populației active, cu riscuri asupra productivității economice și sustenabilității fiscale. De aceea este esențială o abordare integrată care să coreleze politicile demografice cu cele de ocupare, sănătate și echitate social.

În anul 2025 structura pe grupe de vârstă arată că cea mai numeroasă grupă de vârstă este 35–39 ani (8,1%). Grupa 20–24 ani are cea mai mică pondere (4,3%), reflectând migrația tinerilor și lipsa acestora. În UTA Găgăuzia, copiii 0–15 ani reprezintă 20% din populație. Disparitățile regionale în structura de vârstă pot influența alocarea resurselor pentru sistemul educațional și de dezvoltare locală. Această structură reflectă un profil demografic dezechilibrat, cu o bază piramidală îngustă și o concentrare în grupele adulte mature. Este un semnal clar al migrației externe masive și al scăderii natalității.

În anul 2024 migrația netă rămâne negativă și a constituit -32,1 mii persoane, iar sporul natural este de asemenea negativ: -9,9 mii persoane, ceea ce înseamnă că Moldova se depopulează cu cca 42 mii persoane anual. Conform datelor oficiale, 39% dintre emigranți au vârste între 20–39 ani, iar 26% sunt sub 19 ani. În 2025, numărul tinerilor de vârstă universitară (19–23 ani) aflați în țară este de cca 104.000 persoane, față de 83 mii plecați peste hotare. Grupa 20–24 ani este afectată de o rată de migrație netă negativă de 2,7%, cea mai mare dintre toate grupele. Astfel, această migrație juvenilă afectează formarea capitalului uman, sistemul educațional superior și piața forței de muncă calificate. Este o provocare structurală pentru dezvoltarea economică pe termen mediu. Drept urmare, migrația externă continuă să fie principalul factor de scădere demografică, cu efecte directe asupra pieței muncii și echilibrului demografic.

Total estimate sunt între 1,11 și 1,25 milioane de cetățeni moldoveni, care trăiesc peste hotare. Distribuție geografică este următoare: Europa cca 1,06 milioane persoane, America de Nord cca 65.000 persoane și Asia: cca 31.000. În acest sens, principalele comunități de moldoveni sunt în Rusia între 295.000 și 354.000 de persoane, unde în ultimii ani, numărul a scăzut semnificativ din cauza migrației spre alte destinații europene; Italia găzduiește între 192.000 și 300.000 de moldoveni, fiind cea mai mare comunitate din Uniunea Europeană; în România sunt aproximativ 285.000 de moldoveni, comunitatea fiind variată: studenți, lucrători transfrontalieri, persoane cu dublă cetățenie; în Germania se estimează între 100.000 și 122.000 de moldoveni, iar în Franța între 26.000 și 160.000  și sunt comunități în creștere, cu accent pe profesioniști și muncitori calificați integrați în piața germane și franceză. În contextul dat este necesar de menționat că 52% din emigranți sunt femei, majoritatea fiind tineri între 19–35 ani.

În anul 2024 datele oficiale arată că speranța de viață la naștere a fost de 72 ani cu o ușoară creștere de 0,1 ani față de 2023: bărbați: 67,6 ani și femei: 76,4 ani (valoare constantă față de anul precedent). Astfel, avem disparitatea de gen, femeile trăind, în medie, cu 8,8 ani mai mult decât bărbații. Această diferență semnificativă între sexe reflectă factori structurali precum stilul de viață, accesul la servicii medicale și comportamente de risc. Disparitatea se menține constantă în ultimele decenii. După o scădere în perioada pandemiei (2020–2021), speranța de viață a revenit pe un trend ascendent, dar rămâne sub media UE (~80 ani).

Evoluția indicatorilor speranței de viață (2014–2024)

Anul	Total (ani)	Bărbați (ani)	Femei (ani)
2014	69,4	65,3	73,7
2019	70,9	66,8	75,2
2021	69,0	65,1	72,9
2024	72,0	67,6	76,4

În anul 2024 rata mortalității generale a constituit 13,9 decese la 1000 locuitori (în creștere cu 0,2% față de 2023), iar mortalitatea infantilă: 11,8% în creștere cu 10% față de anul 2023. Creșterea mortalității infantile este îngrijorătoare și poate reflecta deficiențe în sistemul prenatal și accesul la servicii medicale în zone rurale.

Datele privind durata medie a vieții completează tabloul demografic al Republicii Moldova cu un indicator esențial pentru evaluarea calității vieții și eficienței politicilor publice. În contextul îmbătrânirii populației și migrației externe, creșterea speranței de viață este un semnal pozitiv, dar disparitățile de gen și creșterea mortalității infantile necesită intervenții țintite.

În continuare vom face referință la faptul că între 2019 și 2024, piața forței de muncă din Republica Moldova a traversat o perioadă marcată de provocări structurale și șocuri externe. În perioada 2019 – 2022 forța de muncă activă se situa în jurul valorii de 950.000 persoane și cu o rată de ocupare de aproximativ 41-42%, cu mici devieri în perioada COVID. Însă, din 2023 și 2024 a început să se evidențieze o tendință descendentă, când forța de muncă a scăzut sub 810.000 persoane. Astfel, în trimestrul 1 al anului curent deja 807.900 persoane erau angajate în câmpul muncii (-9,9% față de T1 2024 sau 15% față de 2019), iar rata de ocupare (15+ ani) este de 39,1% (-3,8 pp), rata șomajului e de 4,4%. Pe de altă parte, beneficiari de pensii sunt 670.671 persoane (-777 față de 2024), fondul de pensii (BASS) având venituri de totale de 46,5 miliarde lei, ceea ce asigură pensia medie lunară cca 4.407 lei (în creștere cu 76% față de 2019, când pensia media era 2500 lei).

Astfel, datele de mai sus ne arată dezechilibre economice majore, deoarece raportul contribuabili/pensionari este de 1,15:1, situația ideala fiind 4:1. În același timp, rata de inactivitate (15+ ani) de 59,1% este un semnal de îmbătrânire demografică și migrație.

Drept concluzie generală vom menționa că demografia Republicii Moldova în perioada anilor 2014–2025 relevă o dinamică descrescătoare profundă, marcată de reducerea dramatică a numărului populației, îmbătrânirea accelerată, migrația externă și internă intensă și disparități regionale pronunțate. În ultimul deceniu populația țării s-a redus cu peste 400 mii persoane ceea ce arată un dezechilibru structural cu implicații directe asupra forței de muncă, sustenabilității fiscale și planificării teritoriale.

Structura pe vârstă indică o concentrare în grupele adulte mature, dar cu depopulare în segmentul tinerilor, iar dezechilibrul de gen – accentuat în rândul populației vârstnice – adaugă complexitate în configurarea politicilor sociale. În același timp, municipiul Chișinău continuă să devină un centru demografic și economic tot mai dominant, în timp ce regiunile periferice se confruntă cu declin și stagnare.

Datele privind speranța de viață oferă un semnal pozitiv post-pandemic, dar mențin disparitățile semnificative pe sexe, iar mortalitatea infantilă în creștere relevă vulnerabilități sistemice în sănătatea publică.

În acest sens, se impun recomandări strategice pe următoarele direcții:

1. politici demografice active: elaborarea unei strategii naționale de revitalizare demografică, cu măsuri integrate pentru creșterea natalității și retenția populației tinere și stimulente pentru repatrierea diasporei, inclusiv programe de reînseriere profesională și antreprenorială;
2. reformarea sistemului educațional și profesional: adaptarea curriculei și capacității instituțiilor în funcție de profilul regional de vârstă și dezvoltarea centrelor de formare profesională în regiunile cu pondere mare de tineri, în special în UTA Găgăuzia și Nord;
3. planificare urbană și echilibrare teritorială: investiții în infrastructură urbană durabilă în Chișinău și orașele în extindere, precum și programe de revitalizare rurală, inclusiv digitalizare și conectivitate, pentru a reduce migrația internă. Aici se impune o colaborare și sinergie strânsă între administrația publică centrală și primăriile acestor orașe;
4. sănătate publică și îngrijire socială: extinderea rețelei de servicii geriatrice și îngrijire la domiciliu, adaptate profilului feminin vârstnic și intervenții țintite pentru reducerea mortalității infantile, mai ales în zonele vulnerabile;
5. colectare și proiecție demografică: consolidarea capacităților de modelare demografică regională, pentru fundamentarea politicilor publice și utilizarea datelor din recensământ în crearea hărților de alocare a resurselor în timp real.