Programul național de dezvoltare industrială pentru anii 2024-2028, discutat la ședința guvernului de astăzi 17 aprilie 2024, vizează obiectivul de dezvoltare – Industrie, Inovație și Infrastructură (construirea unor infrastructuri reziliente, promovarea industrializării durabile și încurajarea inovației) din Strategia de Dezvoltare Națională până în anul 2030, precum și contribuie indirect la realizarea altor obiective: fără sărăcie; zero foame; muncă decentă și creștere economică etc.
În realitate, începând cu anul 2009 și până în prezent, ponderea producției industriale în formarea PIB-ului este într-un trend descendent continuu. Dacă în anul 2008 ponderea producției industriale în PIB constituia ceva peste 45%, atunci în anul 2023 aceasta a constituit doar 30%. Industria Republicii Moldova este constituită în mare parte din sectoare intensive în resurse, în special energetice și forță de muncă, rezultând în produse cu valoare adăugată redusă. Astfel, doar 12% din produsele industriale reprezintă bunuri de capital și bunurile durabile, în timp ce toate celelalte sunt bunuri non-durabile (peste 50%) și produse intermediare (23%). Sectorul industrial autohton este orientat preponderent spre piața internă, din moment ce aproximativ 65% din producția industrială este livrată pe piața internă și 35% pe piețele externe. Ponderea bunurilor industriale în totalul exporturilor este destul de redusă și în scădere în ultimii ani.
Aplicarea Acordului de Asociere și a Acordului de Comerț Liber cu Uniunea Europeană nu a impulsionat semnificativ exporturile din țară. Cele mai mari creșteri ale exporturilor de produse industriale au fost înregistrate în anii 2010-2015, odată cu obținerea preferințelor comerciale autonome din partea UE. Ulterior, alte creșteri semnificative nu au fost înregistrate.
Efectele crizei energetice, tarifele mari la resursele energetice, situația economică complicată din regiune, diminuarea cererii externe și interne creează dificultăți companiilor industriale și mențin în declin și pe picior de plecare sectorul industrial.
Toate ramurile importante ale sectorului industrial înregistrează scăderi de mai mulți ani. Unele companii, inclusiv cu capital străin, au decis sistarea producției pe teritoriul Republicii Moldova din lipsa unor performanțe economice și a costurilor de producție mari. Investițiile în industrie sunt în descreștere.
Astfel, în perioada 2018-2023, investițiile în sectorul industrial s-au diminuat cu 22%.
Pentru contracararea acestor aspecte, programul de dezvoltare industrială prevede trei obiective generale: îmbunătățirea guvernanței și modernizarea instituțională; mobilizarea capitalului și forței de muncă; stimularea productivității și tranziția la economia verde. Prioritățile de bază sunt: atragerea companiilor multinaționale, dezvoltarea campionilor naționali și dezvoltarea producției locale. În acest context, se pune accent pe armonizarea legislației, consolidarea infrastructurii calității, eficientizarea activității zonelor economice libere și a parcurilor industriale, utilizarea suportului de stat oferit prin Organizația pentru Dezvoltarea Antreprenorialului, etc.
Majoritatea propunerilor au un caracter general fără conținut, care nu poate fi evaluat și monitorizat în timp.
Cel mai paradoxal ține de bugetul alocat pentru susținerea și implementarea programului de industrializare a țării. Astfel, pentru toate obiectivele generale și cele specifice se propune spre aprobare un buget în mărime de cca 470 milioane lei pentru anii 2024-2026. Acest buget constituie 0,045% din PIB sau 1% din volumul împrumuturilor străine și granturilor atrase de Guvern de la partenerii de dezvoltare.
Cu o asemenea atitudine și ofertă publică, nu putem avea așteptări mari și miracole într-o creștere economică durabilă. Lipsa de viziune și neînțelegerea problemelor esențiale cu care se confruntă sectorul privat va stimula și în continuare exodul mediului antreprenorial peste hotare. În toți acești ani, companiile autohtone și investitorii au mizat pe o atitudine profesionistă din partea guvernării și la un suport asemănător celui din țările UE. În esență, doar fumigene.
Echipa Lex-Econ Consulting


Lasă un răspuns