LEX-ECON Consulting

La 17 noiembrie curent, în Parlament au fost înregistrate trei proiecte de legi, ce vizează activitatea Serviciului de Informații și Securitate (SIS). Proiectele abordează probleme ce țin de atribuțiile SIS-ui, statutul ofițerilor de informații și securitate, dar și activitatea contrainformativă și informativă externă a SIS. Reglementările legislative vin să consolideze și să extindă prerogativele mandatului de securitate al SIS, în special pe dimensiunea activității informative și contrainformative. (Proiectul de lege privind activitatea contrainformativă şi activitatea informativă externă; Proiectul de lege privind Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova; Proiectul de lege pentru modificarea Legii nr. 170/2007 privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate).

Considerăm că redacția propusă a proiectelor de lege contravine principiilor și celor mai bune practici internaționale și trebuie îmbunătățită pentru a corespunde recomandărilor Comisiei de la Veneția în partea ce ține de mecanismele de control pentru asigurarea legalității activității informative și contrainformative, dar și pentru procedurile de autorizare a măsurilor informative și contrainformative, în scopul evitării unor potențiale abuzuri.

Procedura de autorizare a acțiunilor speciale, intruzive în viața privată

Varianta actuală a proiectului de lege prevede procedura mai simplificată – în comparație cu situația actuală – a procedurii de autorizare a diverselor măsuri speciale de investigații (precum sunt interceptarea și urmărirea unei persoane). Acestea vor putea fi autorizate atât de directorul SIS sau directorul adjunct special împuternicit, ci nu numai prin mandat judecătoresc. În acest caz se declară că asemenea măsuri sunt mai puțin intruzive în viața privată a persoanelor și pe acest motiv nu sunt clar definite mecanismele de control din afara SIS. La mod practic, proiectul acordă împuterniciri nelimitate și în privința oricărei persoane să fie aplicate măsurile acestea de investigații. Eventuale abuzuri ar putea fi comise de către un management rău intenționat al instituției.

Prin exemplu: la ziua de azi, pentru a putea fila o persoană, trebuie să fie pornită o cauză penală, în cadrul căreia un lucrător operativ trebuie să ceară și să argumenteze aprobarea interceptărilor și urmăririi. Solicitarea se examinează de conducătorul superior, se înaintează către ofițerul de urmărire penală, care la rîndul său face un demers către procuror. Procurorul examinează probele și emite o ordonanța motivată și un demers către judecător. Acesta examinează într-o ședința demersul și ordonanța și apoi decide. În plus, după ce se interceptează sau se urmărește persoana, conform Codului de procedura penală aceasta se informează că i-au fost violate aceste drepturi. De sigur că procedura respectivă este una lungă și birocratică, dar anume birocrația respectivă, în sensul bun al cuvântului, asigură existența mai multor filtre, verificarea temeiurilor motivate și legale, toate acestea în cumul menite să prevină abuzuri și ilegalități.

În cazul eventualei aprobări a Legii menționate orice angajat al SIS, va veni cu un raport bazat pe bănuielile (presupunerile) lui – inclusiv în baza exprimării publice a opiniei sale (de exemplu legată de comentariile de pe facebook). Șeful său va accepta acel raport și va permite interceptarea oricărei persoane indezirabile, indiferent de gradul de pericol social al acțiunilor sale.

Concluzie: modificările propuse va transforma SIS într-o instituție pasibilă de a aproba decizii subiective și ilegale față de cetățeni / societate / business etc. Există un risc sporit de corupție și abuzuri.

O altă chestiune aici ține de informarea persoanei despre măsurile de filare care au fost desfășurate în privința acesteia. Actuala redacție a proiectului de lege prevede faptul că informarea persoanei nu va avea loc dacă „există motive întemeiate de a considera că acest fapt ar putea constitui un risc sporit pentru viața sau sănătatea oamenilor, ar periclita o altă investigație desfășurată, ar dăuna securității statului sau ar aduce prejudicii scopului pentru care au fost efectuate măsurile contrainformative”.

Această formulare lasă posibilitate de interpretare largă cu privire la „motivele întemeiate” pentru măsurile realizate. Respectiv, în cazul în care drepturile sale vor fi lezate, însă persoana nu va fi informată în modul cuvenit, aceasta se va afla în imposibilitatea obiectivă de a contesta procedura de efectuare a acestora atâta timp cât nu vor cunoaște despre aplicarea măsurilor în privința lor.

Accentuăm că o asemenea abordare nu este în concordanță nici cu angajamentele asumate RM in Acordul de Asociere cu UE, alte acorduri internaționale, la care Republica Moldova este parte, nici cu Declarația universală a drepturilor omului și nici cu Convenția europeană pentru drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

Competențe exagerate acordate SIS și lipsa controlului real al acestuia

Textul proiectului prevede că „În interesul asigurării securității naționale, SIS, în modul stabilit de legislație, are drept de acces, gratuit, la sistemele informaționale, rețelele de comunicații electronice, la resursele informaționale și bazele de date ale organelor de ocrotire a normelor de drept, autorităților publice, întreprinderilor, instituțiilor și organizațiilor, indiferent de tipul de proprietate”.

Analiza minuțioasă a Notei informative, cît și a realităților contemporane din țară nu a identificat suficientă explicație care ar fi necesitatea atribuirii SIS-ului dreptului de a controla toate puterile în stat. De rînd cu dreptul citat de control al tuturor autorităților publice, proiectul practic anulează supravegherea SIS din atît partea procuraturii, cît și din partea judecătorului de instrucție, precum și din partea societății civile. Constatăm că prin proiectul propus practic au fost excluse toate mecanismele de control, fiind păstrat doar așa numitul control parlamentar, care este unul mai mult declarativ, deci el nu produce în sine niciun fel de consecință juridică.

Astfel, proiectul de lege prevede patru mecanisme de control, ce vizează: (1) Parlamentul, prin subcomisia pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului de Informații și Securitate, (2) Procuratura Generală, (3) evaluarea internă în cadrul SIS și (4) magistrații.
La nivel politic, controlul exercitat de Parlament prin intermediul subcomisiei create în luna februarie 2022 este practic inexistent la această ora. Conform datelor publice, subcomisia nu s-a întrunit și nu a comunicat despre rezultatele monitorizărilor și evaluărilor desfășurate vis-a-vis de SIS. Odată cu aprobarea proiectului legii analizate, subcomisia va audia și va examina raportul anual cu privire la activitatea contrainformativă și informativă a SIS, fiind mandatată să ofere recomandări instituției. Raportul prezentat subcomisiei poate fi făcut public, neexistând însă o obligație a SIS în acest sens.

Controlul exercitat de procurori se rezumă la analiza plângerilor depuse de către persoane ce consideră că drepturile acestora au fost încălcate, iar al magistraților la autorizarea măsurilor contrainformative prin mandat judecătoresc și verificarea legalității acțiunilor efectuate în absența mandatului judecătoresc. Controlul intern al SIS este exercitat prin intermediul conducerii instituției și subdiviziunilor acesteia, care participă nemijlocit în procesul de autorizare a măsurilor contrainformative. 

În consecință constatăm că toate mecanismele de control descrise mai sus sunt limitate și par a fi ineficiente. Astfel, se propune preluarea SIS sub control politic si de a fi utilizat drept instrument de influență asupra societății civile și oamenilor cu viziuni diferite.

Echipa de experți

LEX-ECON Consulting A.O.