LEX-ECON Consulting

Este salutată și apreciată inițiativa Ministerului Finanțelor de a lansa spre consultare publică timpurie propunerile de modificare a cadrului legislativ aferent politicilor fiscale și vamale pentru anii 2024-2026. Proiectul legii pentru modificarea și completarea unor acte legislative a fost plasat pe pagina electronică a Ministerului Finanțelor la 22 mai curent. 

Pentru 6 iunie curent pe platforma Grupului de lucru al Comisiei de stat pentru reglementarea activității de întreprinzător se propune discutarea propunerilor de modificare și completare a unor acte normative ce vizează politică fiscală și vamală. În pofida faptului că autorul acestei inițiative legislative susține că la ședința anterioară a Grupului de lucru s-a discutat și aprobat analiza impactului de reglementare aceasta este de negăsit.

În pofida celor menționate, prezentăm un șir de sugestii preliminare spre considerare la acest subiect. 

În partea ce ține de modificarea Codului fiscal:

1. Modificarea conceptului de impunere a importului de autoturisme (excluderea pct. 24 al art. 103 și expunerea în nouă redacție a Anexei nr. 2 la Titlul IV) pare a fi contrară atît scopurilor enunțate de aproximare a legislației Republicii Moldova la standardele europene. În special ținem să menționăm faptul că în toate statele din UE importul autoturismelor este impus doar de TVA, fără să se mai aplice simultan și alte tipuri de impozite. Aplicarea concomitentă a două sau mai multe tipuri de impozite îngreunează administrarea fiscală a acestora și, în opinia noastră, nu este altceva decît încercarea mascată de a majora nivelul de impozitare asupra importurilor respective. Or, conform unui studiu de caz, în condițiile actuale de aplicare a unui singur impozit (acciz) pentru un autoturism cu motor de benzina, de 1600 m.c, anul de producție 2015 cu o valoare în jur de 10 000 Euro, un importator este obligat să achite cca 38 000 de lei. Totodată, pentru un același autoturism, în situația unei eventuale aprobări a modificărilor propuse de Ministerul Finanțelor același importator va fi nevoit să achite în jur de 54 000 de lei.

Suplimentar la acestea ținem să remarcăm următoarele aspecte ce țin de îngreunarea administrării fiscale a noilor modificări:

• Procesul de aplicare a TVA, care se calculă din valoarea în vamă a autoturismului, va fi afectat de deficiențe practice ce țin de determinarea propriu-zisă a valorii în vamă. Tot aici menționăm și imposibilitatea aplicării controlului ulterior al organelor vamale în privința autoturismelor importate de către persoane fizice, ceea ce creează largi premise pentru implicații coruptionale asupra procesului de taxare a autoturismelor respective. În acest sens propunem legiferarea necesității de determinare a valorii în vamă a autoturismelor cu utilizarea obligatorie a Bluebook-ului companiilor de asigurare pentru mijloace de transport (un document public cu valori de referință a diferitor mijloace de transport, în dependență de anul de producere și alți parametri tehnici).
• Nici legislația în vigoare, nici modificările propuse nu conțin câteva limitări sau excepții de aplicare a scutirilor de la plata TVA pentru astfel de autoturisme. Prin urmare, de exemplu, va deveni fraudarea legii prin plasarea formală a acestora în capital statutar și evitarea în așa mod a plății TVA.
• Nici legislația în vigoare, nici modificările propuse nu conțin câteva limitări sau excepții de la dreptul de restituire a TVA în cazul exportului unui astfel de autoturisme, chiar și în cazul în care acesta este realizat de către persoane fizice. Concomitent, faptul lipsei reglementărilor secundare (hotărîri ale Guvernului) nu va putea servi ca o scuză pentru refuz în restituirea TVA, provocînd mai multe conflicte între persoane fizice exportatoare și Serviciul fiscal.

2. Modificarea pct. 30) al art. 103 prin care cuvintele „parcurilor eoliene și al parcurilor fotovoltaice” se substituie cu cuvintele „centralelor electrice eligibile care produc din surse regenerabile energie” în principiu poate fi susținută. Totodată ținem să atragem atenție asupra unor eventuale dificultăți în administrarea fiscală și vamală a normei juridice respective în redacția nouă. În special e de menționat caracterul vag și incert al noțiunii nou introduse. Astfel, noțiunea centralei electrice eligibile care produc din surse regenerabile energie este preluată din Legea nr.107 din 27.05.2016 cu privire la energia electrică, unde aceasta semnifică următoarele:

„centrală electrică eligibilă care produce din surse regenerabile de energie – centrală electrică ce produce energie electrică din surse regenerabile de energie, al cărei proprietar beneficiază de dreptul de a i se achiziţiona în mod obligatoriu toată cantitatea de energie electrică livrată în reţelele electrice în condiţiile Legii nr. 10 din 26 februarie 2016 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile;”

 La rândul său, noțiunea de centrală electrică potrivit aceleiași legi înseamnă: „instalaţie sau ansamblu de instalaţii tehnice care produc energie electrică, utilizând diverse feluri de combustibili (cărbune, gaze, produse petroliere etc.) sau alte resurse energetice, inclusiv surse regenerabile de energie;”

Prin urmare, în noțiunea de centrale electrice înglobează un număr mare de piese, detalii și componente, care fiind transportate în stare dezasamblată, vor fi interpretate diferit de către autoritățile vamale – ca fiind o parte sau nu a unei centrale electrice. În acest sens propunem respectarea de către autori ai proiectului a prevederilor art. IX din Legea nr. 172 din 25.07.2014 privind aprobarea Nomenclaturii combinate a mărfurilor, potrivit căruia: „Autorităţile publice, la elaborarea proiectelor de acte normative care reglementează operaţiunile de comerţ exterior aplicabile anumitor categorii de mărfuri, vor stabili pentru fiecare categorie de marfă, în mod obligatoriu, poziţia sau subpoziţia tarifară, conform Nomenclaturii combinate a mărfurilor, cu coordonarea obligatorie a proiectului vizat cu Serviciul Vamal.”

În partea ce ține de modificarea noului Cod vamal:

1. Propuneri cu privire la schimbarea conceptului de licențiere și funcționare a brokerilor vamali. În special – la art. 12, alin. (5) se exclude actuala lit. e) – respectiv se exclude condiția de dispunere de o garanție pentru asigurarea responsabilității pentru datoria vamală calculată, în mărime de cel puțin 2000 000 de lei. În nota informativă care însoțește proiectul publicat nu se prezintă nici o explicație în privința cauzelor care a impus elaborarea unor astfel de modificări conceptuale.

Totodată dacă încercăm să modelăm consecințele unei astfel de modificări, putem presupune că o astfel de „liberalizare” excesivă ar putea cauza practici de rea-credință – în special funcționarea firmelor-fantome, fără active sau capital statutar. În contextul amenzilor extrem de ridicate prevăzute de noul Cod vamal pentru încălcarea regulilor vamale, va deveni foarte actuală problema evadării de la aplicarea sau încasarea acestora. Prin urmare putem prognoza apariția mai multor situații în care anumite persoane, cu rea-credință, vor înființa astfel de firme, obține licența de broker, iar după încălcarea (eventual – intenționată) a regulilor vamale pur și simplu va abandona carapacea juridică respectivă, iar autoritatea vamală se va afla în imposibilitatea executării reale a deciziei de sancționare. Prin comparație, în condițiile actuale, în care pentru a înființa o companie de broker vamal este nevoie de a obține o garanție bancară, este practic imposibilă utilizarea unei firme-fantome și evitarea răspunderii contravenționale prin astfel de șiretlicuri.

2. O altă nuvelă discutabilă, propusă pentru noul Cod vamal este instituirea unei certificări de stat a angajaților companiilor de broker vamal. De fapt este o reintroducere a mecanismului existent în Codul vamal nr. 1149/2000 în perioada anilor 2005 – 2008, anulat prin Legea nr.280/2007. Nu este clar care este rostul introducerii unei astfel de certificări pentru interese de stat, precum și nu este clar care ar fi problemă care se propune de a fi rezolvată prin intermediul acestei intervenții legislative și care ar fi impactul acesteia pentru sectorul privat. Mai mult ca atît – atenționăm că pentru asigurarea aplicării acestei proceduri de certificare va fi nevoie de alocarea unor resurse administrative suplimentare și așa limitate în cadrul autorității centrale a Serviciului vamal.

În ceea ce privește aspect de aplicare practică a prevederilor noi propuse, ținem să atragem atenția asupra următoarelor aspecte:

• Alin. (10) al art. 12¹ ar putea să prevadă dreptul autorității vamale de a suspenda Certificatul vamal al specialistului „în cazul în care există motive temeinice de a considera că acesta nu-şi îndeplineşte conştiincios atribuţiile”. Insistăm asupra inadmisibilității utilizării unei astfel de formulări vage. Dat fiind faptul că suspendarea acestuia în realitate are impact asupra desfășurării activității economice (de broker vamal), temeiurile de suspendare urmează a fi expuse în mod mai clar și exhaustiv.
• Temeiuri de retragere a Certificatului expuse la alin. (6) lit. c) și d) se contrazic – nu este clar dacă comiterea unei singure contravenții vamale constituie sau nu temei pentru retragere.

3. Salutăm idea introducerii unei exonerări de răspundere contravențională propusă să fie prevăzută de alin. (10) al art. 400. Cu toate acestea considerăm necesare de a ajusta unele deficiențe incluse în formularea acesteia:

a) limitarea dreptului de a beneficia de respectiva exonerare prin cerința ca „mărfurile să se afle în zona de control vamal” din start discriminează importatorii care nu vămuiesc mărfurile în astfel de zone (de exemplu – cu utilizarea procedurii de vămuire la domiciliu, mărfuri transportate prin conducte, declararea conform art. 170 al Codului vamal etc).

b) formularea cerinței precum că „cererea să fie depusă în termen maxim de 8 zile de la data trecerii frontierei vamale” nu este nicicum justificată și contravine art. 153 al Codului vamal, care permite depozitarea provizorie a mărfurilor străine nevămuite timp de pînă la 90 de zile. Altfel zis, un importator este legal permis să introducă mărfurile străine și să le vămuiească în regim de import în decursul unei perioade mai mari de 8 zile, însă în cazul depunerii declarației vamale cu greșeli după expirarea acestui termen el nu va mai putea să se bucure de o astfel de exonerare.

În concluzie, mediul de afacere apreciază înalt eforturile depuse de Ministerul Finanțelor de a lansa din timp consultările pe marginea politicii fiscale și vamale pe termen mediu. Cu toate acestea, majoritatea propunerilor au un impact negativ asupra mediului de afacere și țin de majorarea taxelor directe și indirecte și extinderea instrumentarului de intervenție a Serviciului Fiscal de Stat asupra întreprinderilor autohtone.

Multitudinea acestor propuneri sunt contrare programului de guvernare și intențiilor de a susține mediul de afacere prin reducerea presiunilor fiscale asupra acestuia și elaborarea unor instrumente de suport și stimulatorii. În acest sens, este de menționat despre necesitatea amnistierii mediului de afacere de la penalitățile la restanțele acumulate de agenții economici la bugetul de stat și bugetele sociale și medicină. Este de notat că începând cu anul 2023 mărimea penalităților la restanțele acumulate la buget sunt de aproape 40% anual. Astfel, de practici au fost promovate și aplicate de Guvernele precedente, în special în anii 2007-2008 și 2018 și au fost înalt apreciate de mediul de afacere și au dat un nou stimul dezvoltării sectoarelor tradiționale ale economiei naționale.

Echipa LexEcon Consulting